Despre noi - PENSIUNE RESTAURANT CASA Mica BUCURESTI, Cazare BUCURESTI Pensiune Restaurant Casa Mica, Oferte cazare BUCURESTI Pensiunea Casa

Go to content

Main menu

Despre noi

Ne place sa colindam! Pe pamant, pe apa, in aer,                    in Romania sau Aiurea.
Ne plac animalele:

  • un motan negru taciune - MITI (aveam si papagal ...)

  • o surprinzatoare broasca testoasa - FLOPI - foarte sociabila: ii place sa umble mai mult pe uscat si invariabil cand avem oaspeti vine curioasa la masuta din sufragerie sa-i ia in primire.

Deviza noastra: MMWOPS
(Make money when other people sleep!)
Oameni buni, va dorim sa va simtiti bine!

Cele bune
Pic si Serban Moldoveanu, proprietarii

 Ideea cu turismul de pensiune e mai veche! Prin '87, umbland prin masivul Iezer - Papusa gasim o cabana forestiera parasita chiar undeva la intrarea pe valea Riusor. Cu ajutorul unui inimos salvamontist il cunoastem pe seful ocolului silvic din CimpulungMuscel. Folosind “la inaintare” Sindicatul si Clubul de turism din Institutul Oncologic unde lucram atunci impreuna cu Pic, sotia mea,reusim ce nu prea speram: ni se incredinteaza cabana in custodie.

     Cu ajutorul Trabantului nostru si al Sindicatului, am reusit sa refacem ruina si sa facem un loc placut unde incepusera din ce in ce mai multi sa-si petreaca zilele libere: cabana - POARTA IEZERULUI. In '90 am facut greseala: plecand din institut, in loc sa cumparam cabana (atunci inca se mai putea…) am considerat fair - play sa o cedam Sindicatului.
    Peste cabana noastra s-a asternut indiferenta. In citeva luni era pradata si arsa. S-a ales praful !Dar cu umblatul nu se terminase.
    Prin '89, facand o excursie cu trenul spre Slanic Prahova, prin satul Cotofenesti vedem undeva in afara satului sub o poala de deal, intre padure si rau o casa batraneasca abia ivita. Nu stam pe ganduri, coboram din tren la prima si repede ajung sa-i intrebam pe localnici daca nu-i de vanzare (nu era locuita). Oamenii se scarpina pe dupa ceafa si ma intreaba de ce vrem tocmai casa aceea departe de sat (cca 400m !), sub padure, unde iarna mai urla lupii? Toti ne indrumau spre alte case mai la sosea, mai intre lume. Dar n-au cu cine sa se-nteleaga. Noi o doream pe aceea.
  In ' 90 reusim sa cumparam ceea ce localnicii ne spuneau ca era loc bun de staul. Acum avem acolo o casa si un teren de juma de hectar de unde nu-ti mai vine sa pleci. Se iveste si acolo o pensiune. Dupa Revolutie intram in valtoarea diferitelor afaceri... Mai bune, mai putin bune ...
  Din '96 ne tot zbateam cu un depozit de materiale de constructii caruia ii lipsea pe vino-ncoa. Stand la curte, aveam o proprietate din 2 corpuri de casa. In casa mica, un apartament de 2 camere unde aveam birourile. Lucrurile mergeau asa bine incat incepusem sa cochetam cu ideea de a goli birourile, sa le renovam si sa le inchiriem in sistem hotelier. Era o schimbare majora fata de ce facusem ultimii 15 ani. Ne codeam. Auzise si Mama de ideea asta. Si ea nu s-a codit. Plecati fiind in concediu in iunie 2003, pur si simplu ia muncitorii de la firma, ne-a mutat birourile in sufragerie si a inceput renovarea Casei Mici. Cand ne-am intors, luasem sutul in fund si eram pe tobogan. La sfarsitul lui august eram cu casa renovata si ... goala.
  Terminseram banii.Apucasem sa dam de veste pe la prieteni si unul dintre ei, Dan, ne suna: Aveti casa libera? “Foarte libera” - zicem noi care stiam ca sufla vintul... Ne pomenim in jumatate de ora cu el in poarta cu niste clienti. Trebuiau sa stea o luna in Bucuresti, erau cazati la Hotel Ambasador si se simteau asa de bine ca incepusera sa caute in alta parte. Dupa ce au intrat in curte ne-au intrebat daca-si pot aduce lucrurile in acea dupa amiaza. Eu si Pic ne-am uitat unul la altul si ne gandeam ca am pierdut primul tren... Nu mica ne-a fost mirarea cand, afland cat de libera e casa, ne-au pasuit 48 ore pentru mobilare. Imprumuta bani, alearga dupa mobila, televizor, etc, etc si in timpul acordat aveam o camera complet echipata. La doua zile dupa ce s-au instalat si-au mai chemat si alti colegi ...
  Bulgarele incepuse sa se rostogoleasca. Luna de luna mai multi clienti, un nou corp dat in folosinta....
Noi am inceput sa gustam micul nostru succes: satisfactia oamenilor multumiti, care ne alimenteaza contul cu zimbetul pe buze!

Back to content | Back to main menu