Iubitorii de vin și de tradiție cu siguranță cunosc acest loc, însă frumusețea lui merită apreciată de cât mai mulți turiști întrucât potențialul zonei este uriaș.
Dacă treci prin satele așezate în câmpiie fertile din Valea Ierului, tradiția veche a viticulturii se lasă a fi admirată. Podgoriile de aici produc vinuri de calitate care sunt păstrate în pivnițe săpate de obicei în coasta dealului. La doar 60 de kilometri de Oradea, dealurile din Valea Ierului ascund o adevărată civilizație a vinului. Săpate în deal, acoperite de iedera curgătoare și trainic ferecate, aici stau ascunse 1000 de pivnițe.
Sunt mai multe astfel de grote decât sunt case în satul Sălacea. Unele dintre pivniţe sunt mai vechi de 200 de ani şi adăpostesc un vin cu o savoare aparte, rod al viţei de vie cultivate din cele mai vechi timpuri pe aceste dealuri binecuvânate de Dumnezeu.
Vorbim despre satul Sălacea, un mic cătun peste care timpul a trecut frumos, scoțând parcă tot mai mult la iveală sfintele tradiții ale țăranilor.
Dacă ajungi prin Sălacea îți recomand să te plimbi pe strada pivnițelor și să deguști un pahar de vin din una dintre vechile pivnițe.
Satul Sălacea este așezat în Câmpia Ierului, un ținut cu o veche tradiție în cultivarea viţei-de-vie, localitatea fiind cunoscuta drept „Satul celor 1000 de pivnițe”.
O picătură de istorie. Acest ținut bogat în vegetaţie, oferea deja cu secole în urmă un excelent habitat şi pentru oameni. Primele urme de aşezăminte omeneşti datează din epoca de piatră.
Reprezentanţii culturii de Tisa erau pescari şi vânători, a căror urme s-au găsit din anii 2200-1800 î. Kr., iar pe promontoriul numit Varbot (Varbocz) s-au descoperit urme ale unei aşezări din epoca de bronz, pe care obiceiurile funerare din secolele XI-XIV le-au distrus aproape în totalitate.
Cele mai bogate materiale arheologice descoperite la Sălacea datează din epoca bronzului, din perioada 1850-1450 î.e.n, urmele unei aşezări înfloritoare din epoca bronzului,ce aparţine triburilor culturii Otomani.
Astăzi, în Sălacea există aproximativ 970 de pivniţe săpate în deal, alcătuind aşa-zisa stradă a pivniţelor. Cele mai multe pivnițe au fost construite în secolul trecut, iar cea mai veche datează din anul 1803. Ușa acestor pivnițe este un element deosebit de frumos și de creativ, am putea să spunem chiar unic, din cele 970 de uși, nu există una la fel, fiecare fiind realizată într-un fel sau altul.
Trebuie menţionat că în Sălacea se află unul dintre cele mai vechi poduri de piatra din Bihor. Pe sub acest pod curgea odinioară apa Ierului. Se știu puţine lucruri despre istoria podului. Probabil că înaintea lui era aici un pod de lemn. Nu se știe nici când a fost construit.
Ceea ce toată lumea cunoaște cu certitudine este că în 1840 deja podul exista şi îl putem considera pe bună dreptate un monument al istoriei transporturilor, cu atât mai mult cu cât este singular şi unul dintre cele mai vechi din judeţul Bihor. Azi şi-a pierdut funcţionalitatea iar apă nu mai curge pe sub el de foarte mult timp.
Pivniţele de pe Valea Ierului s-au transmis din generaţie în generaţie, multe dintre ele fiind vândute precum casele. O pivniţă ajunge să fie cotată și la 12.000–15.000 lei, asemenea depozite fiind căutate chiar şi de maghiarii din Debreţin.
În Sălacea există mai multe gospodării ţărăneşti care păstrează amintirea strămoşilor: mobilă şi aşternuturi vechi de sute de ani.
