Facem ce facem şi în fiecare vară încercăm să vizităm o bucățică din România. Anul acesta, bucățica ce ne-a animat spiritul de aventură a fost Bucovina. Este, fără doar şi poate, un colţ de Românie magnific, pitoresc şi, mai presus de toate, cu acel iz tradițional dispărut de prin multe alte locuri.
Farmecul său tradiţional este încă prezent nu doar de dragul turismului, cum poate ai fi tentat să crezi, ci pentru că oamenii încă îşi muncesc pământurile ca odinioară, cresc animale, folosesc hambarele din lemn pentru fân, locuiesc în căsuţele tărăneşti (multe reabilitate), iar ulițele satelor s-au păstrat ca pe vremea bunicilor: prăfuite, cu miros de iarbă crudă şi aer curat, numai bune să le iei la picior într-o plimbare.
Pentru că am ales să descoperim Bucovina în august, ne-a fost destul de greu să găsim o căsuţă tradiţională care să fie şi liberă, şi să nu aibă un preţ exagerat de mare. După multe căutări, am dat peste o cabana în stil elveţian sau austriac (ne e greu să distingem între cele două stiluri), construită pe un deal în satul Mănăstirea Humorului, lângă oraşul Gura Humorului.
Nici că puteam nimeri mai bine: poziţionare perfectă, fix în inima Bucovinei, vedere de la balcon de milioane, mâncarea excelentă, preţ decent pentru luna august (250 lei/ noapte cu mic-dejun inclus) şi – cireaşa de pe tort – un pârău care curge agale fix prin curtea pensiunii! E magnific să adormi cu geamul deschis, susurul apei pe fundal şi cântec de greieri (neobosiţi chiar şi pe timpul zilei).
Buun, acum, că ne-am aşezat la cazarea noastră 😊, să vedem ce se poate vizita prin zonă. Şi pentru sunt atât de multe de vizitat pe acele meleaguri, vom împărţi atracţiile în două articole.
În acest prim articol, îţi povestim despre ce am reuşit să facem şi să vedem în inima Bucovinei, dar şi în apropierea oraşului Piatra Neamţ (în urma cu câţiva ani), în afara de biserici. Apoi, în al doilea articol, îţi povestim strict ce lăcaşuri religioase ar trebui să incluzi în itinerarul tău, dacă ajungi în zonă.
Localitatea Marginea: atelierele de olărit, magazine cu ceramică neagră şi restaurantul “La Masa Olarului”
Marginea este un centru de artă populară căruia i s-a dus vestea îndeosebi pentru ceramica neagră ce se produce aici, unică în Europa. În Marginea, începutul olăritului este stabilit de către istorici în jurul anului 1500. Şi ca să îţi faci o idee despre cât de important şi special e locul ăsta, află că, în lume, mai există doar două centre ce ceramică neagră: unul în America de Sud, altul în Mexic.
Ceramica neagră se obţine din 4 elemente naturale de bază: pământ, apă, aer şi foc, toate la îndemână pentru meşterii din Marginea datorită pădurilor, solului argilos şi apei râului Suceviţa.
Înainte de prigoana comunismului, în Marginea existau cel puţin 60 de familii de olari. În perioada comunismului însă, întrucât posesia unei roţi de olar era considerată infracţiune, mulţi olari au fost nevoiţi să renunţe la acest meşteşug sau să-l practice pe ascuns. Totuşi, acesta a reuşit să supravieţuiască. Astăzi, în Marginea, încă mai găseşti ateliere de olărit, unde tradiţia se păstrează, toate fazele de producţie fiind manuale.
Un astfel de atelier am vizitat şi noi, cel aflat lângă restaurantul „La Masa Olarului”. Nu există taxă de intrare, intri şi îi admiri pe meşteşugari la treabă. Iar dacă ai poftă de o poveste despre olărit, e suficient să îi întrebi despre una, despre alta şi îţi vor risipi cu bucurie din curiozităţi. Lângă atelier ai să găseşti şi un magazin de desfacere de unde poţi alege produse locale la preţuri foarte bune.
Toate ca toate, dar n-ai cum să pleci din Marginea fără să treci şi pragul “La Masa Olarului”, o căsuţă tradiţională ţărănească transformată în restaurant. Mesele acoperite cu ştergare, ferestrele micuţe, soba, mâncarea servită în vase din lut îţi vor întregi experienţa bucovineană. Mâncarea comandată de noi acolo a fost absolut delicioasă (păstrav prăjit, mămăligă, mujdei, cartofi ţărăneşti, clătite pufoase), iar preţurile acceptabile.
Cetatea de Scaun a Sucevei
Construită la sfârşitul secolului al XIV-lea în apropierea oraşului medieval Suceava, Cetatea Sucevei a fost principala reședință a domnilor Moldovei timp de aproape 200 de ani, iar acum este monument istoric de nivel naţional.
Pentru noi, cetatea a fost o surpriză extrem de plăcută. Monumentul a fost reabilitat până la cel mai mic detaliu. Peste tot găseşti explicaţii cuprinzătoare atât în română, cât şi în engleză, iar în câteva încăperi ai parte şi de activităţi interactive. Castelul şi zidurile de apărare au fost consolidate şi completate în cadrul uni vast proiect cu finanţare în perioada 2011-2015, reuşind să redea vizitatorilor o imagine a trecutului Moldovei.
Muzeul Satului Bucovinean
Chiar peste drum de Cetatea Sucevei, găseşti şi această minunăţie de muzeu al satului cu gospodării tradiționale amplasate de-a lungul ulițelor. În vatra satului, se regăsesc şi biserica și clopotnița Vama, crâșma Șaru Dornei și școala Securiceni. Cel mai mult ne-a plăcut că toate încăperile pot fi vizitate şi că sunt mobilate până la cel mai mic detaliu.
Pe valea pârâului care străbate muzeul sunt amplasate moara Mănăstirea Humorului, piua de sumane, daracul pentru prelucrarea lânii. Meseriile și meșteșugurile sunt reprezentate în ateliere dotate cu inventarul complet şi specific fiecărui meșteșug.
Pe măsură ce te plimbi prin sat, vei descoperi 3 căsuţe amenajate special pentru a ilustra cele 3 momente fundamentale din viaţa localnicilor cu tradiţiile lor specifice: naşterea, căsătoria, moartea. Foarte, foarte interesant!
Muzeul oului
În Bucovina, există nu unul, ci trei astfel de muzee al ouălor încondeiate: unul în satul Ciocăneşti, altul în comuna Vama şi celălalt în Moldoviţa.
Noi i-am trecut pragul celui de la Vama, o căsuţă amenajată cu 45 de vitrine ce conţin o colecţie impresionantă de peste 7000 de ouă din 82 ţări de pe toate continentele. Este o colecţie privată ce aparţine prof. Letiţia Orşivschi, artist român recunoscut la nivel naţional şi international. Cu un audio ghid porneşti în descoperierea lumii şi istoriei ouălor încondeiate, tehnicilor de îmbodobire a oului şi rolului acestuia pe toate meridianele lumii.
Aşa ai ocazia să descoperi:
– ouă bucovinene (unele cu o vechime între 50 şi 100 ani)
– ouă din alte zone ale României
– colecţia internaţională (ouă tradiţionale din 82 de ţări ale lumii)
– creaţii ale artiştilor de diferite naţionalităţi aranjate pe teme (ouă cu motive religioase, florale, abstracte, ouă perforate, ouă cu aplicaţii etc.)
– ouă diverse ( ouă din porţelan, ceramică, sticlă, lemn, piatră).
Muzeul Ouălor „Lucia Condrea” de la Moldoviţa, recomandat de mulţi dintre cititorii noştri, este cel mai mare muzeu cu ouă decorate din lume. Acesta cuprinde peste 11000 de exponate, aranjate în 106 vitrine, realizate de artistul plastic Lucia Condrea.
Noi l-am păstrat pe acesta pentru data viitoare. Suntem siguri însă că nu poţi da greş cu niciunul dintre ele.
Mega Tiroliana de la Palma
Bisericile ca bisericile, tradiţiile ca tradiţiile, dar cum ar fi o vacanţă fără puţină adrenalină? Fix unde ne-am fi aşteptat mai puţin am descoperit, ghici ce: cea mai lungă tiroliană din România, aflată în localitatea Palma, judeţul Suceava.
Practic, după ce ai vizitat Moldoviţa, porneşti uşurel spre Suceviţa. Mega tiroliana te aşteaptă la mijlocul drumului între cele două, în Pasul Ciumârna.
Instalația are o lungime de 1.1 kilometri și o diferență de nivel de circa 100 de metri, deasupra dealurilor verzi şi a pădurilor de brazi. Cei care doresc să o testeze trebuie să aibă vârsta minimă de șapte ani, o greutate cuprinsă între 30 și 90 de kilograme. Tiroliana este aşezată între două dealuri, iar la capătul ei, te aşteaptă o maşină care te aduce înapoi la locul de plecare.
Noi nu am făcut rezervare în prealabil, ne-am dus direct acolo, am achitat pe loc şi ne-am bucurat de aventură. La drept vorbind, este una dintre cele mai tari tiroliene testate de noi vreodată, aşa că ţi-o recomandăm cu mare drag.
Șoseaua Transrarăul- Minitransfăgărășanul Bucovinei
De Transfăgărășan și Transalpina este imposibil să nu fi auzit deja, dar află că, și Bucovina se mândrește cu o șosea așezată pe culmi de munte, pe numele său Transrarău. Se întinde pe 16 kilometri spectaculoși și face legătura dintre Pojorâta și Rarau, fiind una dintre cele mai frumoase șosele din România. Nu o rata!
Traseu Pietrele Doamnei
Ca vacanţa să nu devină prea plictisitoare şi previzibilă cu atâtea biserici de vizitat, printre obiective am presărat şi alte activităţi. Una dintre ele a fost traseul spre Pietrele Doamnei.
Pietrele Doamnei se află în Munţii Rarău, la altitudinea de 1634 de metri, şi au o înălţime de 70 de metri. Primele cercetări în zonă au fost întreprinse de geologii austrieci, care au descoperit că aici există formaţiuni din calcar cu încrustaţii de corali, amoniţi, alge marine şi alte elemente ce formau recife acum mai bine de 140 de milioane de ani. Le poţi vedea şi tu pe traseu, indicate de câteva plăcuţe explicative.
Accesul în rezervaţie se realizează pe şosea, din comuna Pojorata până la Cabana Rarău. La Cabana Rarău, laşi maşina în parcare (contra unei taxe de 5 lei) şi porneşti pe unul dintre traseele semnalizate. Noi am ales sa facem traseul circular cu cruce albastră, de dificultate medie şi cu o durată de aproximativ 2 ore.
Este un urcuş destul de greu prin pădure, pe poteci aproape inexistente, printre rădăcini de copaci, pentru ca apoi, aproape de vârf, să ai de escaladat bolovani. Odată ajuns în vârf însă, simţi tăria vântului, vezi norişorii cum se mişcă cu repeziciune deasupra Pietrelor Doamnei şi ai parte de o privelişte de-a dreptul magnifică.
Îţi recomandăm să faci acest traseu echipat cu încălţăminte de munte şi haine comode. Merită tot efortul!
Satul polonez Soloneţul Nou şi mina Cacica
O altă surpriză plăcută pe care ne-a rezervat-o Bucovina a fost satul Soloneţul Nou.
Ne-a atras atenţia şi ne-a stârnit curiozitatea semnul de la intrarea în sat, scris deopotrivă în română şi poloneză: Soloneţul Nou/Nowy Sołoniec . După câteva minute, am ajuns în centrul aşezării, unde dăm de o clădire a cărei nume ne atrage din noua atenţia: Dom Polski. O doamnă ce trebăluia prin gradină vede că urmărim cu interes casele şi drumul, ne zâmbeşte prietenos şi ne face cu mâna.
Curioşi peste măsură deschidem repede Sfântul Google, care ne spune că în satul Soloneţul Nou se află cea mai mare comunitate de polonezi din România.
Pe vremea ocupaţiei habsburgice, în zona Cacica s-au stabilit foarte mulţi muncitori şi specialişti polonezi. Cei mai multi s-au mutat acolo în anii 1790-1791, în zona minei de sare Cacica, care dă şi numele localităţii. Apoi, în 1803, muntenii din ţinutul Czadea şi-au părăsit locurile natale şi au venit în Soloneţu Nou, Pleşa şi Poiana Micului.
Astăzi, în Soloneţu Nou majoritatea localnicilor sunt polonezi (în jur de 80%), vorbesc poloneza, păstrează tradiţii străvechi, copiii învaţă poloneza la şcoală, iar în luna septembrie a fiecărui an organizează „Zilele culturii poloneze”. Un alt eveniment ce ni se pare interesant este „Sărbătoarea Roadelor” (la sfârșit de august). Satul nu arată foarte diferit față celelalte sate din zonă, însă tocmai contactul cu localnicii îl face atât de interesant.
Mina Cacica este şi ea în apropiere şi se poate vizita contra unui cost modic de 5 lei. Locul s-a dezvoltat datorită implicării minerilor din Polonia. Cercetările spun că, la Cacica, a existat una din cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură (prin fierbere și evaporare) din Europa. Intrarea în mină se face pe 192 de trepte vechi de brad, aflate acolo de la începutul exploatării.
Ciocăneşti, satul cu case încondeiate
Am ajuns în satul Ciocăneşti din întâmplare, acum câțiva ani, când ne întorceam din Maramureş spre casă. De cum intri în sat, casele încondeiate îţi vor fura privirea. De-a lungul drumului (destul de prost când am fost noi), sunt zeci de locuinţe care mai de care mai pictate şi aranjate, dovada vie că oamenii chiar pot sfinți locul.
Dintr-un sat uitat de lume localnicii au reuşit să facă un adevărat muzeu viu, cu peste 600 de gospodării una şi una. Ciocăneşti este unul dintre cele mai frumoase sate din România la momentul actual şi merită tot efortul să dai o fugă şi până aici.
Plimbare cu mocăniţa de Bucovina
Noi am spus pas acestui obiectiv. După ce am cerut păreri în stânga şi în dreapta despre cum e plimbarea cu această mocăniţă, care, parese, nu se compară cu surata ei mai celebră din Maramureş, am decis să alocăm timpul altor obiective. Îl lăsăm însă pe lista noastră, ca să ştii de el.
Construită în 1888 pentru transportul de masă lemnoasă, Mocaniţa Huţulca este una dintre atracţiile turistice din Moldoviţa. Traseul nu durează mai mult de 3 ore dus-întors şi porneşte din Moldoviţa (zona Hotelului Oana), având ca punct final Argel.
Casa memorială Ion Creangă de la Humuleşti
Zona aceasta am vizitat-o în urmă cu vreo 4-5 ani, dar îmi amintesc că ne-a plăcut tare mult la Humuleşti, în căsuţa în care s-a născut şi a copilărit Ion Creangă. Odăile sunt amenajate exact ca în vremurile marelui scriitor, iar pe fundal se auzeau, povestite cu grai moldovenesc, păţaniile lui Nică.
Ion Creangă a locuit aici permanent de la naștere până în 1846. Apoi, până în 1959, casa a fost locuită de descendenții familiei Creangă.
Lângă muzeu se găsește şi Parcul tematic „Ion Creangă”, un loc în care te poţi întâlni cu personajele poveştilor sale celebre: capra cu trei iezi şi lupul cel rău, cocoșul dinPunguța cu doi bani cocoțat pe o cracă, vulpea din Ursul păcălit de vulpe. E prea frumos ca să nu treci şi pe acolo!
Cetatea Neamţului şi Casa Memorială Veronica Micle
Cetatea Neamțului a fost construită în timpul lui Petru Mușat, în perioada consolidării statului medieval Moldova, şi este una dintre cele mai impresionante cetăţi pe care le-am vizitat în România. De altfel, cetatea face parte din categoria monumentelor medievale de valoare excepțională şi asta pe bună dreptate.
Singurul inconvenient ar fi faptul că ai de urcat până la ea de îţi iese sufletul din tine; pentru noi cel puţin a fost destul de obositor. Dacă eşti însă obişnuit cu drumeţiile, s-ar putea să-ţi pară o nimica toată.
Şi dacă tot ajungi în zonă, poţi face un popas şi la Casa Memorială Veronica Micle. A fost construită în anul 1834, din lemn și cărămidă, în cel mai autentic stil românesc, cu tindă și trei încăperi la stradă. Ea se află în vechiul centru al orașului Târgu Neamț, nu departe de Cetatea Neamț.
Acestea ar fi lucrurile şi locurile pe care le-am făcut şi vizitat în colţul de Românie numit Moldova. Lista însă rămâne deschisă, pentru că sunt multe altele ce așteaptă să fie descoperite.
Cert e că avem o ţară tare frumoasă, aşa că să n-o ocoleşti!
Sursa: identitatea.ro
