523
548 shares, 523 points

Până la descoperirea în zonă a vestigiilor unei cetăți geto-dacice, satul aflat la 25 km de Calafat și la 73 km de Craiova s-a numit Ulmi datorită întinselor păduri de ulm care existau acolo. Încet-încet, localnicii au început a-i spune “La Cetate” și… Cetate i-a rămas numele până astăzi.

În proza sa memorialistică și de voiaj “Călătorind pe Dunăre și în Bulgaria”, Dimitrie Bolintineanu spune despre comuna Cetate că este “așezată pe deal, între două rovine, ca o mică fortăreață” și că a fost “martoră a războiului ruso-turc din perioada 1827-1829”.

Până în 1959, la Cetate a existat un port cerealier, dezafectat ulterior. În clădirile vechiului port s-a stabilit și a funcționat vreo 20 de ani o unitate militară de grăniceri, unitate care ulterior a fost mutată și a funcționat până la desființare într-un imobil situat între satele Moreni și Fântâna Banului. Știam toate acestea și mai știam și că satul Cetate s-a bucurat de prosperitate datorită moșierului Barbu Drugă, un mare proprietar de pământuri, de mori și de case, cel care – pentru a facilita comerțul cu grâne – a înființat portul de la Cetate.

De la Calafat, după un interesant și binemeritat popas la Maglavit, la mănăstire și la locurile legendare ale lui Petrache Lupu, drumul nostru spre Orșova trecea prin comuna Cetate. Mi-am amintit cele citite de curând despre această așezare și despre comerțul înfloritor cu grâne care de practica acolo, așa încât – considerând că un popas nu ne poate întârzia prea mult – am oprit pe Calea Severinului, în centrul satului, chiar lângă Primărie. Două monumente străjuiesc centrul comunei. Bustul lui Alexandru Ioan Cuza – domnitorul Principatelor Unite amplasat în fața Primăriei și Monumentul Eroilor jertfiți în primul război mondial aflat de cealaltă parte a străzii, la intersecția cu drumul care coboară spre Dunăre. Biserica Sf. Gheorghe – o clădire de patrimoniu cultural-religios – se află tot pe strada principală. Central, pot fi văzute construcții noi, arătoase, dar și câteva clădiri vechi, bine întreținute.

Barbu Drugă și grânele românești

Conacul Barbu Drugă

Despre Barbu Drugă, moșierul de la Cetate, se spune că este cel care a adus României titulatura de grânar al Europei. Mare proprietar de pământuri, unul dintre cei mai înstăriți boieri ai vremii, după unii istorici unul dintre cei mai importanți oameni de afaceri din Oltenia primei jumătăți de secol XX, Barbu Drugă deținea o moară aproape de malul Dunării. Exterior, am văzut și noi această moară. Situată pe drumul care duce spre port, moara nu mai este acum funcțională, nu se poate vizita în interior, dar grație paznicului am reușit să ne apropiem și să facem câteva fotografii. El ne-a spus că utilajele folosite la măcinarea grânelor erau dintre cele mai performante la vremea respectivă. De la moara lui Barbu Drugă făina românească pleca în toată Europa. A fost nevoie de un port și l-a construit. În portul de la Cetate negustorii europeni veneau să cumpere grâul și porumbul românesc. Se povestește că în portul inaugurat pe la începutul sec. XX lucrau peste 300 de oameni din sat și din comunele învecinate.

Moara lui Barbu Drugă

Lângă moară, în partea dinspre sat, se află Conacul boierului Barbu Drugă. Datorită stilului arhitectural cu o bogată ornamentație – o combinație de gotic și baroc – locanicii l-au numit și îl numesc și astăzi “Castelul lui Drugă”. Am vrut să vedem această construcție frumoasă, dar inscripția de pe poartă – “Proprietate privată” – ne-a înfrânat elanul. În curtea largă, inundată de vegetație, am făcut doar câțiva pași și am fotografiat doar atât cât s-a putut.

La fel ca oricărui moșier, comuniștii i-au confiscat marea avere pe care o acumulase. N-au reușit însă să-l arunce în spatele gratiilor. Fostul mare proprietar Barbu Drugă și-a trăit ultimii ani în sărăcie și a murit la fel.

Portul cerealier – Portul Cultural Cetate

Am ajuns și la malul Dunării, în fostul port cerealier al lui Barbu Drugă. În afară de Dunăre ale cărei unduiri sunt frumoase oriunde, peisajul este dezolant. Fosta Gară fluvială este o paragină și stă să cadă. Nu este indicat să te apropii prea mult. Clădirea Vămii – cu ziduri mai robuste și o frumoasă arhitectură – încă mai dăinuie. Mai multe clădiri – foste depozite de cereale – sunt împrăștiate în areal. O placă albă, cu steagul României și cel al Uniunii Europene ne înștiințează că în una dintre aceste clădiri funcționează acum Punctul de lucru Cetate al Companiei Naționale Administrația Porturilor Dunării fluviale S. A. Giurgiu. Câțiva câini patrulează în voie peste tot. Unul, prietenos, mai mic și mai zburlit ne-a însoțit peste tot. Clădirile abandonate ale fostului port cerealier, au fost transformate de poetul Mircea Dinescu într-un loc de creație literară denumit “Port Cultural Cetate”.

Mai înainte de a ajunge acolo, pe AFA, citisem câteva impresii despre Port Cultural Cetate. Părerile erau împărțite. Mulțumiri și nemulțumiri. Am aflat însă că locația oferă și spații de cazare în câteva dintre clădirile abandonate, renovate și amenajate simplist și chiar posibilitatea servirii unor mese. Horărâți să poposim acolo în prima noapte a periplului nostru dunărean din această vară, am încercat o rezervare. Nu prin Booking.com (pentru că acolo Port Cultural Cetate nu figurează), ci prin telefon și prin e-mail. În două fișiere atașate, am primit oferta pentru cazare şi masă, precum și varianta electronică a broşurii cu toate textele de prezentare, cu imagini şi cu detalii de acces şi contact.

Așa am aflat că Portul Cetate este o localitate în miniatură. Casa centrală sau conacul – fosta căpitănie a portului cerealier, o casă renovată pe care scrie și acum “Vama” – fosta vamă portuară, o clădire cu spații de cazare, trei căsuțe – foste depozite de cereale oferind și ele spații de cazare, precum și o casă Atelier alcătuiesc Portul Cultural Cetate.

Dacă vrei să te cazezi acolo, pentru o cameră cu baie proprie va trebui să achiți 190-240 lei (fără mic dejun), iar pentru o cameră cu baie pe hol 150-180 lei. Micul dejun, în regim bufet suedez, cu cafea și ceai, alături de produse de la ferma proprie sau cumpărate de la țărani, costă 30 lei/persoană.

Am citit și am analizat, iar concluzia a fost: Cu tot respectul pentru poezia și pentru arta culinară a maestrului Dinescu, prețurile practicate la Portul Cultural Cetate nu mi se par în concordanță cu oferta, cu ambianța dezolantă și nici cu pretențiile noastre.

Am fost acolo doar în vizită, am văzut și ne-am convins că nu am greșit alegând cazarea de la Pensiunea “La Tase” și nici masa de la Popas turistic Bașcov cu toate minusurile ei.

În afară de Dunăre care – așa cum am spus – este frumoasă oriunde, nici liniștea, nici mâncarea sau vinul maestrului Dinescu, nici amenajarea minimală a camerelor din fostele depozite de cereale (am privit prin fereastra deschisă, prin plasa contra insectelor), nu ne-ar determina să petrecem un weekend acolo. Da, merită să mergi, să vezi și să revii doar după ce locul va căpăta o nouă față. Noi așa vom face.

Ce poate vedea un simplu vizitator acolo? Pe lângă malul Dunării și ruinele dezolante despre care am amintit, Înger Parc. Proiectul “Înger Parc” – inițiat la începutul anilor 2000 ca o reacţie polemică la ideea ministrului turismului de atunci de a contrui “Dracula Parc” – a continuat să se dezvolte adăugându-şi în ultimii ani câteva sculpturi monumentale realizate în metal. După cum spune Mircea Dinescu: “Portul Cultural Cetate s-a născut pe ruina fostului port agricol, apărut pe la 1880, când grâul nu putea crește, ca astăzi, pe asfalt…… În 1997 am reușit să cumpăr și să transform ruina fără uși, fără ferestre și fără acoperiș, într-o casă de creație. În loc de grâu am încercat să umplem hambarele cu sculptori, scriitori, pictori și muzicieni, iar pentru că guvernul României lansase pe piaţă brandul Dracula Parc, de dragul polemicii am iniţiat şi noi, pe malul Dunării, un Înger Parc, pornind de la premiza că România n-a fost doar sediul dracului, ci o fi fost bântuită şi de îngeri, măcar pe la margini”.

Printre exponatele care par aruncate prin curte, fără nici o noimă, printre hamacuri și tot felul de vechituri ornamentale, ajungi la malul Dunării, la ponton, acolo unde ancorează vase turistice de croazieră sau ambarcațiuni private, cu înalții oaspeți participanți la evenimente culturale organizate aici.

Nu trebuie să uit a menționa terasa umbroasă, cu priveliște spre malul Dunării, amenajată direct sub arborii falnici, cu mobilier simplist, de grădină. Totul este vechi, în concordanță cu împrejurimile.

Dar, m-am întins prea mult cu Portul Cultural Cetate. Satul Cetate mai are ceva de oferit vizitatorilor săi.

Plaja Dunării la Cetate

Întinsă pe aprox. 3 km, șerpuită după cursul Dunării, oferind nisip curat și fierbinte scăldat de valurile bătrânului fluviu, dar și umbra reconfortantă a pădurii de plopi, plaja de la Cetate este un motiv de mândrie pentru edilii comunei. Sunt acolo nenumărate șezlonguri și aprox. 80 de umbreluțe acoperite cu stuf. Localnicii spun că plaja de la Cetate este Mamaia Olteniei și că nu este întrecută nici măcar de plaja de la Bașcov, și ea amenajată în ultimii ani.

Împrejurimile satului Cetate oferă locuri ideale și pentru pescuit. Lacul Rățărie și Balta lui Păstorel sunt amenajări recente, cu fonduri europene, care-i atrag pe împătimiții datului la pește.

Dar, pentru că noi nu aveam timp și nici nu eram pregătiți pentru plajă și pentru pescuit, ne-am îmbarcat în mașină și am părăsit satul Cetate cu destinația Orșova.


Sursa: amfostacolo.ro


Like it? Share with your friends!

523
548 shares, 523 points

Comentarii

comentarii