Conacul familiei bancherului grec Chrissoveloni, din comuna gălăţeană Ghidigeni, cunoscut în epocă drept cuib de nebunii al aristocraţiei începutului de secol XX, frecventat inclusiv de regele Ferdinand, este printre ultimele conace de o asemenea frumusețe care, însă, se macină lent, dar sigur.
Există în istoria oamenilor, a popoarelor, momente când nici un război nu poate distruge ceea ce reușește să facă mânia unei idei, coroborată cu prostia celor care o aplică. Iar aceasta am văzut-o cel mai bine în istoria recentă a poporului român, cea de ieri dar și cea de azi.
Ghidigeni, o comună de aproape 6000 de locuitori din județul Galați, este un loc spectaculos pentru iubitorii de istorie și cei nostalgici.
Povestea locului – povestea familiei Chrissoveloni
Pentru cei care nu știu, Ghidigeniul este locul făcut cunoscut de o familie de greci românizați: familia Chrissoveloni.
Familia Chrissoveloni e o familie de origine greacă, cu rădăcini istorice medievale (numele vine la îndeletnicirea strămoșului lor care cosea cu fir de aur veșmintele împăratului bizantin la Constantinopol – „hrissoveloni”, care în limba greaca inseamna „ac de aur”).
Această familie străveche locuia, la sfârșitul secolului al XVI-lea, pe insula grecească Chios din Marea Egee. La jumătatea secolului al XIX-lea, în anul 1848, familia se regăsește la Galați, unde Zanni M. (de la Manole) Chrissoveloni înființează un contoar (companie subsidiară) a firmei lui din Constantinopol numită „Chrissoveloni Filles – Maison d’exportation et de banque” . Compania se ocupa cu comerțul de cereale, cherestea și alte materii prime românești în porturile Mării Negre, Mediteranei și Dunării.
Interesant este amănuntul care ne spune că Zanni M. Chrissoveloni, născut pe insula Chios în 1805, a fost singurul din familie care s-a salvat in 1822 la vârsta de 17 ani, când turcii au invadat insula Chios incendiind-o, ca răzbunare a Războiului de Independență al grecilor ce începuse în 1821 pe teritoriul Greciei, aflată sub ocupația Imperiului Otoman.
Ulterior, cu o avere strânsă de peste 100 de milioane de lei, familia decide să investească și în alte afaceri, una dintre ele fiind Banca Chrissoloveni, una din cele mai puternice din perioada interbelică, cu filiale în toată lumea. Aceasta și-a dus activitatea neîntrerupt timp de 100 de ani, până cand, în anul 1948, Banca Chrissoveloni SAR este „lichidată” de regimul comunist, lichidatorul fiind un rus cu numele Vladimir Tiutriumov.
Bancheri aristocraţi, Chrissovelonii au cumpărat de la Dimitrie Mavrocordat, în anul 1879, domeniul de la Ghidigeni pe care noi am pășit ieri. Acesta va fi locul unde spuma societăţii româneşti de la începutul secolului al XX-lea va veni la petreceri sau relaxare. Conacul nu era un simplu conac de țară, ci unul dotat cu cele mai moderne realizări ale vremii: centrală termică și încălzire cu calorifere, încălzire prin pardoseală, refugii secrete, bowling, teren de tenis acoperit etc.
Aici obişnuia să vină adesea şi familia regală, regele și regina Ferdinand. Despre rege, în amintirile sale, diplomatul și omul politic Constantin Argetoianu spunea că lua parte la „petreceri libidinoase cu surorile Bastache, în odăile palatului”.
Dincolo de picanterii, locul a fost unul fabulos pentru vremea sa, iar comunitatea satului Ghidigeni era strâns legată de el. Pe domeniile familiei Chrissoveloni munceau oamenii de aici. În plus, tot în localitate, familia de bancheri construise o fabrică de cărămidă, una de spirt și una de oțet, afaceri care atrăseseră mulți oameni din alte părți, străini incluși. Pentru fabrica de spirt adusesră un specialist din Ungaria, bunicul portarului care astăzi ne povestește cu pasiune despr el.
Chrisolovenii, boieri de treabă
Boierii au rămas în sufletele și amintirile oamenilor de aici ca oameni de treabă. „Boierii noștri erau buni cu oamenii din sat. Doamna Chrissoveloni mergea călare prin sat și afla nevoile oamenilor, le dădea bani mărunți copiilor care alergau după cal” își amintește Aneta Moraru, o bătrână de 85 de ani în „Monografia” scrisă de Mihaela Gudană. Mai mult, nu era necaz sau problemă familială în care boierii să nu ajute cu ceva.
În Primul Război Mondial, bunicul Jean a transformat acest palat într-un spital pentru răniţii de pe front. Din banii lui, a înfiinţat ambulanţele „Regina Maria“, cu multe din mașini mergând personal să adune răniții de pe front în timp ce regina Maria şi Sybille (soția lui Jean) erau infiermiere la spital.
Vremea a trecut iar, așa cum spuneam la început, regimul comunist a reușit să distrugă ceea ce războaiele nu reușiseră. Comuniștii au transformat locul în CAP, școală și orice se putea altceva, fără a ține seamă de nimic, despuind și degradând cu știință sau mai puțină știință acest „loc burghezo-moșieresc”.
Istoria și amintirile frumoase, lucrurile bune făcute de această familie nu au reușit să le ia. Ele dăinuie în sufletele oamenilor, în spațiile goale ale conacului și prin pădurile dimprejur năzuind că într-o zi, cineva, cumva, va reuși să reînvie, măcar în parte, ceea ce pentru Ghidigeni a fost inima locului: conacul Chrissoveloni.
Astăzi locul este o ruină iar oameni inimoși ca Mihaela Gudană și fiica sa, Irina, printre multele inițiative, au vrut să mai arate o dată acest loc și altor oameni, pentru a mai putea salva salvabilul.
Avem nevoie de tineri pasionați care să aducă la viață tot mai multe locuri deosebite uitate de vreme. Frumusețea acestor locuri rămâne înscrisă pe pereții bătuți de timp, căci farmecul unui loc nu piere niciodată. De aceea cred că aceste locuri ar trebui vizitate cât încă mai există, căci, ușor, ușor, se pierd în trecut fărâme de istorie.
Autor Cristi Merchea
