Regiunea Dobrogea nu este la fel de încărcată ca celelalte zone turistice însă, locurile care se află aici sunt de-a dreptul impresionante. Peştera Limanu, numită şi Peştera Caracicola sau Peştera La Icoane se numără printre obiectivele turistice de care te poți bucura în tihnă dacă ajungi prin această zonă.
Dobrogea, pământul dintre ape, meleag profund românesc acum, deși nu a fost întotdeauna așa, găzduiește “minuni” din cele mai diverse domenii, spirituale și științifice, aproape la fiecare pas.
La mică distanță de Mangalia se află Peștera Limanu, cu un labirint subteran impresionant. Galeriile sale subterane au 3,6 kilometri, iar zona care poate fi vizitată în prezent are o lungime de 150 de metri.
Cu lungime de cca 4.000 metri ea este de departe cea mai lungă peşteră dobrogeană. O altă ciudăţenie este ramificarea de-a dreptul ameţitoare a galeriilor.
Spre deosebire de majoritatea peşterilor unde apele şi-au croit galerii principale spre care converg galerii secundare – după cum într-un oraş străzile laterale ies în bulevarde – proiectantul Peşterii Limanu nu a avut nici un gând de sistematizare. Privindu-i planul veţi înţelege de ce aici s-au rătăcit deseori vizitatorii nepregătiţi.
Legendele povestite de bătrânii satului spuneau că tunelele acestei peșteri ar trece pe sub Dunăre până în apropiere de orașul bulgăresc Varna și că ar fi fost folosite de către daci ca loc secret de refugiu.
Tot legendele ne spun că peștera este păzită de zeul Zamolxis, care stă la intrarea în tărâmul sacru până când strămoșii daci se vor întoarce. Aici se pare că s-au adăpostit și primii creștini, în căutarea unui loc de rugăciune.
La intrare în peștera erau înainte niște pietre cioplite în chip de oameni, probabil de pe vremea dacilor, ceea ce a făcut ca aceasta să primească numele de „La Icoane”. „ Figurile astea au fost făcute probabil demult, în vremea dacilor, poate ca un semn de recunoaştere pentru locul prin care se intra sub pământ, ori cine știe din ce alte motive”, povestește pentru Financiarul profesorul Vasile Boroneanț, arheolog. În interiorul peșterii se pot găsi urmele unor altare, probabil ale preoților daci, și un cap de om sculptat în calcar.
O legendă străveche îi sporeşte farmecul. Peştera de la Limanu ar putea fi Keiris, caverna unde dacii din Dobrogea s-au refugiat din calea romanilor după moartea lui Burebista. Se întâmpla în jurul anului 30 înainte de Hristos, pe vremea când ţinutul era stăpânit de Dapyx, un rege al geţilor care împărţea Dobrogea cu Roles şi Zyraxes.
În lupta pentru putere, Dapyx a fost răpus de romanii chemaţi de Roles în ajutor. Dacii lui Dapyx s-au refugiat în peştera de la Keiris, pregătiţi să străbată labirintul pentru a ieşi la suprafaţă, dar romanii i-au zidit înăuntru.
Arheologii n-au găsit niciodată locul exact al peşterii Keiris, dar Limanu pare a se potrivi cel mai bine legendei, având pereţii parcă dăltuiţi de om. Peştera de la Limanu mai are o particularitate.
Deşi este într-un areal al lacurilor şi al Mării Negre, este atât de ermetică, încât nici apa n-a putut pătrunde, astfel că aici nu găseşti stalactite sau stalagmite.
În prezent Peştera Limanu este declarată arie protejată şi se află în custodia Asociaţiei GESS, care îşi onorează misiunea, dar cu mare dificultate. De exemplu, poarta metalică de 350 kg care proteja intrarea a fost smulsă cu un taf şi vândută la fier vechi.
Majoritatea vestigiilor istorice descoperite, desene rupestre, sculpturi de figuri de oameni şi călăreţi, simboluri religioase creştine, litere sau cuvinte în caractere chirilice au fost distruse în urma vandalizărilor din perioada recentă.
Ecologiştii atrag atenţia asupra vulnerabilităţii peşterii, care este magnet pentru căutătorii de comori. Sistemele de protecţie au fost distruse, iar vizitatori au pătruns cu făclii îmbibate în motorină. Uneori au făcut aici foc de tabără, ceea ce a dus la izgonirea faunei.
