Ca iubitor de drumeții montane, de fotografie de faună și peisaje era imposibil să ratez o posibilitate ca aceasta de a vizita Bușteniul și împrejurimile acestuia, obiective din care nu puteau lipsi Cascada Urlatoarea, Sfinxul și Babele, dar eram sigur că acestea vor fi doar începutul. Cu inima cât un purice, deoarece fusese în ultimul timp o vreme mai mult decât ploioasă în toată țara, mi-am făcut rezervarea cu o săptămână înainte la o pensiune, pe internet, care părea să aibă un excelent raport preț – calitate a serviciilor și așteptam dimineața plecării, din București, cu atât mai mult cu cât în ziua precedentă plecări era zi de salariu, după care urmau 2 zile libere, deci doar vremea putea să îmi facă vre-o farsă urâtă….
Prima impresie în Bușteni
Și a sosit ziua mult așteptată, dimineața mă trezesc cu o oarecare întârziere, dar și așa, cu asta și cu un accident petrecut la o barieră după Ploiești, ce a oprit trenul aproximativ 25 de minute, mă încadrez în timp și ajung la pensiune la ora comunicată în ziua rezervării… La momentul ieșiri din stația de tren din Bușteni am avut o surpriză haioasă, deoarece se pare cineva vărsase miere în hol, care rămăsese lipicios, iar o bună parte din drumul spre unitatea de cazare aveam senzația de a avea lipici pe talpă….Am ajuns la unitatea de cazare, după ce responsabila de la pensiune mi-a dat camera unde eram cazat, am făcut ceea ce fac de obicei, să întreb despre locația celui mai apropiat punct de informare turistică sau de unde pot obține o hartă pentru a putea planifica cu aceasta în față, itinerarul, obiectivele ce aveam să le parcurg și vizita, in limita timpului disponibil, dar amabila gazdă, pe lângă această informație, îmi mai dezvăluie un „secret”, care avea să îmi schimbe, pozitiv vorbind și să îmi îmbunătățească scurta mea vacanță în Bușteni, aproape în totalitate.
Și anume, că în Bușteni erau persoane care organizau pe cont propriu, cu vehicule offroad, excursii pe munte, pe la anumite obiective, pe unde se putea ajunge doar cu mașina sau după un lung drum, pe jos, drum de care nu aveam timp și nici nu riscam să ajung luni dimineața obosit la muncă, cât de mașină, nu am nici permis, deci această ocazie, era cum nici nu imi puteam imagina mai bine, tururi care din pacate nu erau promoționate încă, deci foarte puțini au ocazia să știe de ele înainte de a ajunge.
Sfatul meu în acest sens este să urci cu mașina pentru a ajunge la obiective precum Peștera Ialomiței și altele, peisajul extrem de frumos fiind însăși el un obiectiv întâlnit mai la tot pasul, după care să te ducă șoferul fie măcar până la Piatra Arsă, de unde se vede practic Babele, dar mai ai de mers o bună bucată de drum pe jos, fie te duce până la Babele de unde oricum ai mult mai puțin de mers vizitând Babele (cele 2 grupuri), Sfinxul, iar în final, de a vizita Crucea Caraiman, iar întoarcerea să o faci cu telecabina (dacă nu e vânt și merge), pentru a putea fotografia imagini panoramice, diferenta de preț ar fi poate 10 lei în plus, decât dacă s-ar face drumul dus întors cu telecabina, posibilitatea de a experimenta și vizita e imensă așa cum o recomand eu…
Locuri minunate în orașul Bușteni
Dar să revenim…, după ce îmi las rucsacul în cameră, îmi iau camera foto și caut un local pentru a lua micul dejun, deorece plecasem de acasă în grabă și îmi era foame, găsesc un bistro și parcă presimțind că o să am o zi completă, cer un mic dejun mai consistent, deși era trecută, să zicem așa, ora micului dejun, nu aveam de gând să merg la drum fără să mănânc ceva…. Ies în stradă și încep căutarea obictivelor turistice folosind un program descărcat pe smartphone, deoarece așa cum înțelesesem de la responsabila pensiunii hărți turistice puteam găsi doar la chioșcurile de ziare….
Încep cu zona gării unde un tractoraș drăguț transformat în mijloc de plimbare pentru turiști, îi plimbă pe aceștia de la Gară până la Gura Diham pentru 5 lei de persoană, cel puțin în momentul vizitei la Bușteni, după care monumentul Ultima Grenadă, aflat în fața gării, Biserica Domnească Bușteni, cu hramul Nașterea Maicii Domnului și Centrul Cultural „Aurel Stroe”, care are în curtea lui și un mic târg cu articole artizanale și suveniruri de unde îmi cumpăr și eu un magnet pentru figider cu stațiunea.
Apoi îmi continui vizita prin centrul orașului oprindu-mă în dreptul clădirii primăriei datorită arhitecturii tipice acestei zone a țării și merg mai departe dorind să găsesc strazile care duc la alte 2 obiective mult râvnite, la telecabină și la Mănăstirea Caraiman, pentru a îmi evalua efortul și timpul de a doua zi pentru a ajunge la acestea. Deși plecasem cu intenția de a găsi acele persoane care efectuau excursiile cu mașina, se pare că m-au găsit ele pe mine deoarece nu mult după ce am trecut de clădirea primăriei, văd 3 persoane de vârste diferite cu un album foto încercând să convingă turiști să le cumpere serviciul care îl ofereau, de a vizita, așa cum am mai spus mai sus, la preț de telecabină o ofertă mult mai diversă de obiective turistice. Eu accept fără să stau pe gânduri având recomandarea gazdelor unde mă cazasem, mai acceptă și o domnișoară din Craiova și cam atât….
Mai încearcă ei să convingă alți turiști, dar nu reușesc, așa că ne propun oarecum cu teamă să nu ne piardă și pe noi, pentru un tur de aproximativ 5 ore, fiind doar 2 persoane să ne mai urce puțin prețul, de la 85, la 100 lei, chestie care nu mă deranja, deoarece dacă alegeam așa cum am avut planificat să vizitez, parte pe jos, parte cu telecabina, cam la același preț aș fi vizitat mult mai puține obiective turistice, și pornim…
La drum spre Peștera Ialomiței
Persoana care era cea mai vârstică din grupul celor 3 se oferise să ne fie și ghid și șofer, avea o memorie surprinzătoare a detalilor, la fiecare câteva clipe ne explica câte ceva „acolo a fost ceva anume, dincolo altceva”. Mașina, un Duster destul de nou, traversează Sinaia, după care urcăm la deal, cu opriri ori de câte ori era nevoie, pentru a fotografia sau de ce nu, a ne răcori cu fructe de pădure vândute din belșug de către vânzători ambulanți, trecem lăsând în urmă Cheile Zănoagei, camping Zănoaga, barajul Bolboci și luăm masa la Padina.
După aproximativ o oră, ne continuăm călătoria spre Peștera Ialomiței, unde cel puțin în acel moment, intrarea era 10 lei pentru adulți, primim o cască de genul celor de mineri și intrăm. Este un obiectiv foarte frumos, doar că are uneori spații foarte strâmte de străbătut, unde casca primită are un rol esențial în a nu te lovi cu capul de pereții peșterii, pe care în aproximativ o oră am străbătut-o dus-întors. Înainte de plecare vizităm bisericuța mânăstirii ce se află la intrarea în peșteră, după care ne îndreptăm spre locația unde ne aștepta mașina și șoferul, care ne va duce înapoi în Bușteni, fiecare la locația unde ne cazasem, dar nu înainte de a traversa cu noi Platoul Bucegi, până aproape de Piatra Arsă, unde putem observa de departe Sfinxul și Babele…
Citeste mai mult: http://www.ghiduri-turistice.info/ghid-turistic-un-sfarsit-de-saptamana-binemeritat-in-busteni-si-in-imprejurimi
