Probabil nu te-ai așteptat ca Buzăul să aibă atât de multe locuri minunate de vizitat, însă acesta este un loc turistic apreciat.
În județul Buzău există numeroase locuri de o frumusețe inimaginabilă. Din păcate, unele dintre acestea nu au parte de promovarea pe care o merită cu adevărat. Vă prezentăm câteva dintre cele mai spectaculoase locuri din județul Buzău, aflate în zone extrem de pitorești.
Dealul Istriţa este locul care te vrăjeşte cu grote preistorice, ruine de cetăţi antice şi sculpturi în piatră. De aici, sătenii spun că porneşte Drumul Vinului.
Zona turistică din jurul dealului Istriţa, prima formă înaltă de relief pe care o întâlneşte vasta Câmpie Română către Carpaţii de Curbură, deţine o salbă complexă de obiective de vizitat în weekend şi oportunităţi de petrecere a vacanţelor.
Traseul lung de aproximativ 50 de kilometri începe cu localitatea Năeni şi se termină la Fântâna lui Mihai Viteazul, de la Ciuta. Cea mai mare parte a itinerariului se parcurge pe Drumul Vinului, o infrastructură rutieră modernizată recent.
Dealul Istriţa, de 759 de metri înălţime, este cunoscut mai ales ca loc al descoperirii celui mai valoros tezaur al României, ”Cloşca cu Puii de Aur”, de la Pietroasele, atribuit de istorici goţilor care au trecut pe aceste meleaguri.
În spaţiul din jurul masivului Istriţa, găsim o salbă complexă de vestigii care atestă locuirea colinei din vechi timpuri.
Grotele de la Năeni, amplasate strategic într-un loc greu de atins de către inamici şi sălbăticiuni, au fost săpate în piatră acum 4.000 – 5.000 ani şi folosite drept adăpost. Într-una dintre ele au fost descoperite o vatră, inscripţii rupestre, dar şi arme şi unelte preistorice.
Dealurile Istriţei au fost populate neîntrerupt, dovadă fiind Necropola Tracică, un mic ansamblu de morminte vechi de peste două milenii. În perioada 800 – 600 î.e.n., locuitorii zonei îşi îngropau morţii în morminte scobite în piatră. Primele astfel de morminte au fost descoperite în 1938.
De asemenea, sub cetatea dacică fortificată de la Gruiu Dării, Pietroasele, la o adâncime de trei metri, a fost descoperită o aşezare neolitică cu o vechime de 5.500-5.700 de ani, care a dispărut în urma unui conflict armat sau a unui incendiu. Arheologii au scos la lumină mai multe locuinţe mari, cu pereţii din lut, vase pictate, precum şi un vas tip biberon, folosit după toate probabilităţile la alăptatul bebeluşilor.
Comunitatea nu era prea mare, avea circa 20-30 de persoane, dar era stabilă şi foarte bine organizată, se ocupa cu agricultura şi creşterea animalelor şi din când în când cu vânătoarea.
Dealul Istriţa a atras atenţia multor scriitori şi istorici, mai ales după descoperirea Tezaurului de la Pietroasa, la 1837, căruia marele Alexandru Odobescu şi-a dedicat cariera.
Legenda Istriţei
Așa cum v-am obișnuit, am aflat povestea legendară pentru fiecare colț de Românie pe care l-am străbătut. Astfel, am descoperit și legenda Istriței.
Istriţa, fata împăratului Carpat, era nespus de frumoasă şi mai frumoasă decât toate fetele de împărat din vremea aceea. Şi, când i-a venit sorocul, ea s-a logodit cu Făt-Frumos, feciorul împăratului Soare-Apune, cel mai frumos şi mai viteaz dintre toţi feciorii de împăraţi.
Nuntă mare a avut loc în palatul Istriţei, chiar pe vârful dealului ce-i poartă numele. Şi, spune legenda, că palatul era făcut de cristal şi învelit to numai cu aur şi argint.
După nuntă, tânărul împărat, frumos şi voios ca nimeni altul, a promis că va omorî toate animalele sălbatice din câmpie, scorpii şi balaurii care erau în număr mare.
Împreună cu un grup de prieteni a plecat la vânătoare. Lupta era privită de pe deal de tânăra şi frumoasa împărăteasă Istriţa. Deasupra cadavrelor, tânărul împărat ridica movile mari de pământ care se mai văd şi astăzi în câmpie. Voia în felul acesta să astupe din rădăcini toate duhurile rele. De atunci se luptă fiul de împărat şi ea aşteaptă pe vârful dealului unde a fost palatul.
Atras în nenumărate capcane, Făt-Frumos a ajuns la marea cea mare, rătăcindu-se. Legenda spune că atunci când aude veşti bune, Istriţa se bucură şi soarele o îmbracă în razele sale aurii, iar când aude veşti rele se întristează, norii o cuprind şi ea plânge. Lacrimile se transformă în şuvoaie repezi care se preling în câmpie căutând să ajungă la marea cea mare, să se unească cu cele ale lui Făt-Frumos, doar,doar, i-o afla pe această cale urma. (Dumitru Ion Dincă, ”Nevăzuta faţă a tezaurului de la Pietroasa”)
Năeni
Pentru a ajunge la Năeni, mergi pe drumul european care leagă Buzăul de Ploieşti, până în Săhăteni, unde virezi la dreapta. După 7 kilometri de mers până în centrul comunei mai ai de parcurs încă pe atât, dar pe un drum de piatră, care serpuieşte printre dealurile unde se cultivă viţă de vie, zona fiind parte din binecunoscutul areal viticol Dealul Mare.
Este bine de ştiut că la jumătatea drumului dintre Săhăteni şi Năeni, la un kilometru după o curbă la dreapta, pe vechiul drum al negustorilor, găseşti undeva printre vii Crucea Manafului, o lucrare monumentală veche de un secol şi jumătate. A fost ridicată în 1846 de către un manaf, mai precis, negustor de fructe, ce locuia, probabil, în comuna Breaza.
Are patru metri înălţime şi este cioplită dintr-o singură piatră. Este înconjurată de patru coloane, unite între ele în partea superioară tot cu grinzi din piatră. Acest monument istoric este ultima cruce uriaşă din piatră care se mai păstrează astăzi.
La Năeni, primul obiectiv care te opreşte ca să-i acorzi atenţia cuvenită sunt grotele preistorice. Acestea sunt amplasate strategic, într-un loc greu de atins de către inamici şi sălbăticiuni. Au fost săpate în piatră acum 4.000 – 5.000 ani şi folosite drept adăpost. Într-una dintre ele au fost descoperite o vatră, inscripţii rupestre, dar şi arme şi unelte preistorice.
Pe drumul către Buzău – de la „Crucea Manafului” la „Biserica cu o piatră”, de la peșterile preistorice până la „Skoleta Ambrozie”.
Năeni este o așezare situată în apropiere de Buzău, în partea de sud-vest a Dealului Istrița, cu origini în epoca de piatră, așa cum demonstrează uneltele de piatră (dălți, ciocane) găsite în peșterile din deal. Încă din cele mai vechi timpuri, activitățile locuitorilor sunt cizelarea cu piatră, extragerea blocurilor de piatră ale carierei, agricultura și vinificația.
Un drum de pământ între podgorii merge spre Crucea Manafului, un monument impresionant realizat dintr-un singur bloc de piatră. Monumentul cuprinde o cruce și patru poli fixați pe un fascicul orizontal care înconjoară crucea. Anul 1846 este scris pe spate, precum și numele domnitorului Gheorghe Dimitrie Bibescu.
Mergând mai departe spre cariera de piatră, vom găsi Biserica de la One Stone, construită din travertinul Naieni. Unicitatea acestei biserici este dată de iconostasul sculptat în calcar. Icoanele pridvorului bisericii sunt de asemenea impresionante, care au fost făcute ca relief redus de ceramica pictată în stil bizantin.
În apropiere, pe vârful dealului Istrița, într-un peisaj magnific, sunt amplasate mai multe peșteri preistorice în care au fost descoperite unelte și arme, precum și picturi rupestrale, cenușă și moaște din vremea dacilor și un altar ridicat în timpul începuturilor creștinismului.
La nord, pe Dealul Tigoarei, la marginea carierei de piatră, se găsesc multe lucrări sculptate în piatră. Acestea au fost realizate de cei care au participat la taberele de sculptură organizate aici. Lucrările de intrare în tabără formează ansamblul sculptural numit Dacologie. O altă lucrare găsită în tabără este „Vocea pietrei”, reprezentând o fată care cânta dintr-un alpenhorn.
Mergând pe poteca spre vârful dealului Istrița, ajungem la o poiană cu o mică pădure și cruce albă pe care este scris „Mănăstirea Ambrozie Pustnicul”. Aici avem cea mai bună vedere a zidului sudic al dealului Soimilor și, la dreapta, a locuinței rupestrale numită „Ambrozie Skete”, care a fost declarată patrimoniu mondial. Aici, călugărul Ambrozie a trăit în singurătate până în 1980, când a murit.
Pietroasele, locul unde a fost descoperit tezaurul „Cloşca cu puii de aur”
După Breaza, urmează comuna Pietroasele pe itinerariul către culmea Dealului Istriţa, unde se află un releu de televiziune şi locul perfect de unde poţi admira deopotrivă munţii Bucegi şi, în partea opusă, Câmpia Română, până dincolo de Urziceni.
Localitatea Pietroasele a dobândit faimă în toată lumea după ce, în anul 1837, doi meşteri locali care lucrau la o carieră de piatră din zonă au descoperit tezaurul Cloşca cu Puii de Aur. Locul este marcat printr-un mic monument ridicat la ieşirea din satul Pietroasa Mică.
Odată ajuns la Pietroasele, poţi vizita şi unul dintre cele mai importante monumente ale geto-dacilor, ruinele cetăţii de la Gruiul Dării, aflate pe drumul spre releu. Obiectivul datează, după ultimele estimări ale arheologilor, de peste 4.000 de ani, de la sfârşitul epocii pietrei.
Legendele din zonă mai spun că pe Dealul Gruiu, care se află la mică distanţă de locul unde a fost descoperită Cloşca cu Puii de Aur, ar mai exista comori deocamdată nedescoperite.
