Despre lacul ascuns adânc în pădure, oamenii locului spun că este fără fund şi că aici şi-ar fi găsit sfârşitul mulţi săteni.
Zona blestemată este evitată pe cât posibil, iar mulţi dintre tinerii care mai trăiesc în sat nu au ajuns niciodată la Bâlbâitoarea. Poveştile au un sâmbure de adevăr pentru că zona este, de fapt, o mlaştină, o turbărie activă.
Adâncimea maximă în stratul de turba este de 14 metri, iar ochiul de apă o adâncime de 12 metri. Tocmai acest specific face ca aici să-şi găsească condiţii de viaţă şi hrană o floră şi o faună inedite.
Este vorba, în primul rând, despre mai multe specii de broscuţe şi reptile, printre care se numără un specimen foarte rar, aflat pe aşa numita „listă roşie“, Bombina variegata sau Izvoraşul cu burta galbenă (buhaiul de baltă).
Tot aici trăiesc şi alte specii protejate de lege, de la broasca roşie de munte, până la tritonul cu creastă (o specie de şopârlă), şarpele de apă, şopârla de munte şi diverse specii de păianjeni, astfel că Bâlbâitoarea este un rai al biologilor şi botaniştilor.
Nu în ultimul rând, turbăria este locul perfect în care se dezvoltă o floră ieşită din comun: unica plantă carnivoră din România, roua cerului (Drosera rotundifolia).
Roua cerului trăieşte în special în turbării, unde vegetează în pernele de sfagnum (muşchi). Cu frunze lunguieţe roşiatice, acoperite cu peri măciucaţi în vârf, ale căror secreţii lipicioase strălucesc în lumina soarelui ca picăturile de rouă (de unde şi denumirea populară), planta ademeneşte insectele cu tentaculele acoperite cu seva otrăvitoare. Renumele îi vine din faptul că, atunci când prind o victimă, tentaculele de pe marginea petalelor se închid, iar seva plantei înveleşte insecta şi o dizolvă complet.
sursa: http://www.one.ro/lifestyle/vacante-si-calatorii/locul-unde-creste-unica-floare-carnivora-din-romania-15922005
