Peștera Muierilor, cunoscută și ca Peștera Muierii poate fi găsită în localitatea Baia de Fier din județul Gorj, fix pe malul râului Galben. Aflată chiar în cel mai sălbatic loc din Masivul Parâng, Peștera Muierii este una dintre cele mai mari din țara noastră, purtând o istorie bogată în spate.
Această peșteră este deosebită și prin faptul că aceasta este prima peșteră electrificată din România, acest process realizându-se între anii 1963-1978.
Al. Odobescu relevă primele informații științifice despre această peșteră în 1870, într-un chestionar arheologic. De atunci, timp o perioadă de 100 de ani, s-au făcut tot mai multe cercetări geologice, arheologice, paleontologice, biospeologice și geomorfice, scoțând la iveală informații valoroase.
Cercetările au fost realizate pe 95% din lungimea totală a galeriilor peșterii, care însumează 3566 de metri.
Deși este un loc spectaculos, nu este ferit de ochii curioșilor, fiind ușor accesibil turiștilor. La Peștera Muierii se poate ajunge din trei direcții: dinspre București, acest traseu fiind compus din A1-DN7, DN67-DJ665 până la Baia de Fier, întreaga distanță fiind de 250 km; dinspre Târgu Jiu, cu traseul format din DN67 – DN675C, a cărui distanță este de 55 km; dinspre Novaci, cu ruta DJ 665 până la Baia de Fier, cu distanța totală de 10.3 km.
În peșteră se poate intra prin trei locații diferite. Peștera are guri de intrare atât în partea de nord, cât și în est și în sud. Intrările de sud și de est au fost formate în locuri în care apele fostului râu subteran ce obișnuiau să curgă prin versantul nordic ies la suprafață.
În prezent, râul Galben nu mai trece prin subteran, iar carstificarea este formată în continuare de apele apărute în urma ploilor și topirii zăpezilor.
Intrarea principală poate fi găsită în partea de nord. La doar 130 de metri după ce ai intrat, vei da de o stalagmită interesantă ce a prins forma unei mici cupole, la stânga căreia se găsește Sala Altarului, o încăpere în care se găsesc o sumedenie de concentrații.
Dacă mergi tot înainte, vei găsi Poarta Altarului, care este de fapt gura de est a peșterii, la care se ajunge trecând printr-o galerie plină de bolovani. Poarta Altarului este considerată înfățișarea spectaculosului versant al Cheilor Galbenului.
Cea mai importantă galerie a peșterii este, desigur, Galeria Electrificată, care devine tot mai captivantă pe măsură ce înaintezi spre sud, unde îti va dezvălui concrețiuni ale plafonului și bazine care sunt, în anumite perioade ale anului, pline cu apă (sunt cunoscute sub denumirile de Bazinele Mici și Bazinele Largi).
La circa 300 de metri distanță de Galeria Electrificată se găsește Sala Turcului, despre care se spune că ar fi una dintre cele mai frumoase zone ale etajului superior din peșteră, fiind plină de stalagmite gigantice, domuri și concrețiuni fascinante pe pereți și pe plafon.
O altă sală pe care nu trebuie să o ratezi în Peștera Muierii este Sala Minunilor. Pentru a ajunge aici, trebuie să străbați un coridor strâmt și să urci pe o scară din metal. În sală vei găsi o mulțime de microbazine înconjurate de stalagmite și stalagtite cu forme de lumânări.
La etajul inferior, care a fost împărțit de către aluviuni în două sectoare, se fac cele mai multe cercetări științifice. De fapt, datorită descoperirilor făcute în acest loc, Peștera Muierii este declarată Rezervație Speologică și Monument de Rezervație Naturală.
Sectorul de nord, care este compus dintr-o rețea de labirinturi lungă de 1650 de metri, poate fi accesat trecând printr-o galerie îngustă a etajului superior.
De acolo, dacă mergi târâș pe o porțiune de 2 metri, vei da de o mică încăpere ce dă în Sala Electricianului, sală care este considerată încăperea principală a sectorului de vest. În sectorul de est, încăperile principale sunt Galeriile Bazinelor și Excentricului.
Pasionații de geologie nu trebuie să rateze Sala Roșie a Luminii, unde s-a descoperit un mineral extrem de rar, compus din fosfo-carbonate de calciu, care se găsește în stalagmitele, stalactitele și în concrețiunile de pe pereții din încăpere.
În cele din urmă, trebuie să vizitezi Sala Musteriană, unde arheologii au găsit dovezi care indică faptul că peștera a fost locuită de om în perioada Paleoliticului, dar și cunoscuta Galeria a Urșilor.
Cea din urmă a fost denumită după rămășițele de schelete de fosile găsite aici, care aparțin unor urși de peșteră din perioada cuaternară. Galeria Urșilor îți va rămâne, cu siguranță, în memorie, deoarece are un aspect fascinant, cu numeroase concrețiuni în calciu și pereți împodobiți cu hieroglife, piei de leopard și cosoroabe.
