Despre județul Vâlcea se știu multe lucruri, fiind o zonă a lăcașelor sfinte, unde mari domnitori și-au ales locul de vecie. De astfel, este județul podgoriilor de vin, Drăgășaniul fiind renumit pentru calitatea acestei băuturi rafinate. Însă, mai există un loc cu însemnătate culturală tradițională, dar și istorică și religioasă, un loc ce atrage zeci de turiști din toate colțurile țării. Astfel, ajungem în orașul Horezu, vatra etnografică a județului Vâlcea, dar și a țării.
Horezu este mărginit în partea de nord de Munții Căpățânii, deci dacă veți ajunge în această zonă, fiți siguri că vă veți putea bucura de un drum absolut deosebit, cu peisajele superbe ale munților din îndepărtare. Pe traseul ce ajunge la Horezu, vă puteți abate de la drum, oprind la Mănăstirile Bistrița și Arnota. Bistrița se află la poalele muntelui, iar Arnota pe stânca acestuia. Priveliștea asupra văii este cu desăvârșire una minunată. Totodată, pentru cei ce preferați drumețiile, Cheile Bistriței se află la doar 5 minute de Mânăstire. Drumul printre munți pare desprins din basme, fiind de o frumusețe aparte. După această mică abatere, continuați drumul spre Horezu.
Horezu a fost recunoscut pentru prima dată într-un document trimis la Râmnicu Vâlcea în data de 5 Septembrie 1487, document în care voievodul Vlad Călugărul atesta existența acestui oraș. Orașul avea parte de o dezvoltare majoră abia începând cu anul 1780, când a fost recunoscut sub numele de “Târgul Horezu”.
Ce puteți vizita în acest oraș?
Unul dintre cele mai cunoscute repere din Horezu este Mănăstirea Hurezi, ctitorită de Constantin Brâncoveanu, ale cărui rămășițe se regăsesc la acest lăcaș sfânt. Aici există un muzeu în incinta căruia veți găsi expuse piese de artă medievală, cărți vechi, țesături prelucrate manual. Cele mai de preț cărți din expoziția muzeului sunt: Herodot, Euripide, Hesiod, Cronicile Bizantine și Aristofan, fiind exemplare laice, rare într-o mânăstire.
Un alt reper turistic este reprezentat de Muzeul Etnografic, aflat în cadrul Complexului Muzeal de la Măldărești. Aici sunt expuse obiecte arhitecturale populare, cusături și țesături, costume populare specifice zonei și câteva picturi. Totodată, poate fi vizitată Cula de la Măldărești și Conacul lui Maldăr, amândouă fiind embleme ale arhitecturii din România.
Casa de Cultură Horezu avea să fie construită în anul 1966 și care în zilele actuale reprezintă centrul cultural al orașului. Aici este expusă o deosebită colecție de vase din ceramică. Acestea sunt donate de către maeștrii olăritului și ceramicii din zone precum: Oboga, Marginea și Corund.
Atracția principală din Horezu
Cei ce fac ca acest oraș să fie recunoscut prin toate colțurile țării sunt localnicii ce dețin arta olăritului. Încă de când intrați în oraș, cu siguranță veți observa de-a lungul drumului tarabe cu vase ceramice, care mai de care mai frumoase și atractive. Există și tarabe ale adevăraților maeștrii, care încă realizează aceste oale în stil tradițional, respectând cu atare pașii de lucru din vechile timpuri. Recunoscut este Cocoșul de Horezu, ce apare pe majoritatea vaselor prelucrate manual. Culorile ce se afirmă sunt ocrul, verdele și albastrul. Motivele decorative ale oalelor sunt reprezentate de spirale, valul și șarpele, principal fiind cocoșul. În fiecare an, în prima zi de duminică din luna lui iunie, se organizează faimosul târg de oale, denumit Cocoșul de Hurez. Aici se strâng zeci de meșteri, veniți din Satu Mare, Corund, Marginea și Oboga, localități renumite pentru această artă a olăritului și a vaselor de ceramică. Maeștrii își expun lucrările realizate manual, pictate de către ei, etalându-și astfel talentul deosebit. Instrumentele principale ce sunt folosite la lucrul oalelor sunt cornul și gaița. Acestea sunt mânuite corect doar de vechii olari, care încă păstrează obiceiul tradițional de prelucrare a vaselor din ceramică. De asemenea, la acest târg veți găsi și alte obiecte, precum cele decorative sau costume populare românești, unele realizate chiar din materiale autentice originale.
E-n Horezu un cocoş,
Cu o soartă clară,
Că ajunge-n loc de borş
Artă populară.
Gabriela Genţiana Groza, arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi
