De mic copil mi-a plăcut zahărul, l-aș fi pus în orice, de la tocănițe la ciorbe drese cu smântână. Rețeta ce urmează am făcut-o măcar o dată la sărbători. E tortul de mere al zilelor de vară și de toamnă.
Dar drept e că prima dată îl gătea bunică-mea cu „merele de Sânpetru” – dulci-dulci, de adunau toate viespile pe lângă ele. Dar… e rețeta care îmbie orice om în bucătărie, fie ca-i mai firav ori mai bine făcut, fie ca-i copil «de tata» ori om în «tata firea» trecut prin viata și prin locuri. Nu-i greu, da e tare gustos.
Cum se pregatește prajitura asta minunata?
Din cuibarul zburatoarelor se iau vreo 6 oua, asa, potrivite. Vreo zece linguri de zahar, vreo 4-5 mere frumoase si jumatate de kil de lapte va ajung deocamdata.
Doua linguri de zahar le ardeti intr-o cratita nepretentioasa, de fonta. Pana se topeste minunea dulce a naturii, luati ouale si le bateti cu zahar, nici prea incet, dar nici prea iute, asa, cat sa fie armonie.
Dupa ce incepe sa se inchege, puneti laptele, tot cate un pic, si amestecati bine. Cand zaharul s-a topit si incepe a se intinde timid pe tot fundul cratitei, stingeti focul si apucati a invarti oala ca zaharul sa se prelinga si pe margini.
Acuma puneti merele taiate felii rotunde, potrivit de groase pe fundul cratitei, apoi amestecul din oua, zahar si lapte si dati-o la cuptor pentru vreo 25 de minute. Între timp, mai luati vreo patru oua, vreo patru linguri de faina, patru de zahar, o lingura de ulei si niste bicarbonat stins cu niste otet.
Din toate astea faceti un aluat cam asa: bateti bine albusurile, asa cat sa poata un copil nazdravan sa tina vasul intors, apoi, intr-alt vas, bateti galbenusurile cu zahar, apoi cerneti faina ca niste nouri albi vara pe cer, puneti bicarbonatul, inchegati bine si mai apoi puneti albusul, amestecand incet, ca o domnisoara suava.
Dupa aia scoatem din cuptor cratita si turnam aluatul aista, bagam iarasi in cuptor si asteptam sa se coaca. Cand s-a copt, scoatem oala si intoarcem prajitura pe o farfurie mai maricica.
Se lasa la racit in vreo camara ori pe vreo prispa, asta daca va lasa sufletul sa nu gustati inainte sau daca vreun copil strengar nu voieste a vedea daca-i buna ori ba.
Sursa: antenasatelor.ro
