De câţiva ani am pus ochii pe Cheile Nerei, mai întâi pentru că numele îmi suna uşor exotic, apoi pentru că sunt în acea parte a ţării în care nu se ajunge uşor şi asta le face cumva şi mai râvnite de către profani. O fotografie cu un lac ireal de albastru – Ochiul Beiului – a fost cireaşa de pe tort şi motivul pentru care am spus DA fără să stau pe gânduri când am fost întrebată dacă vreau să merg la rafting pe Nera.
Nu sunt mare fan al sporturilor extreme, mă înspăimântă şi gândul că trebuie să ies cumva din zona mea de confort, mă taie toate transpiraţiile înainte să fac ceva ce nu am mai făcut şi care are oareşce grad de risc. Cu toate astea, de fiecare dată când mi-am luat inima-n dinţi şi mi-am depăşit fricile a fost atât de bine încât am repetat experienţa cu prima ocazie.
Despre rafting aveam creionat în minte un tablou sumar şi… cam sumbru, să spun drept: o barcă, un râu rece de munte, curenţi puternici, cascade şi stânci nu e tocmai ce-şi doreşte o fată să vadă într-o zi caldă de primăvară. Cheile Nerei, Ochiul Beiului şi albastrul străveziu atârnă însă greu balanţa. Am plecat la rafting.
Nera nu e ici-colo (faţă de Bucureşti) iar drumul e destul de lung şi de obositor. Am plecat din Bucureşti pe la 7 seara, am ajuns în Drobeta Turnu Severin aproape de miezul nopţii şi la 4 dimineaţa am luat-o din nou din loc, spre Şopotul Nou – locul de plecare în tura de rafting – unde am ajuns după vreo 4 ore.
După ce am îmbrăcat – cu greu – costumul de neopren de împrumut, cu două numere mai mici (!), am ascultat cu mare băgare de seamă instructajul ad-hoc și mi-am spus în gând toate rugăciunile, m-am urcat în bărcuța de două persoane și am plecat la rafting pe Nera. Ce a urmat vedeți în clipul de mai jos, pe care l-am făcut cu un GoPro Hero 2.
Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/cheile-nerei-7-ore-de-rafting-intr-o-zi.html
