România este una dintre cele mai frumoase și speciale țări din întreaga lume, curpinzând toate formele de relief și reprezentând un paradis al tuturor turiștilor. Dunărea este un factor esențial aici, întreg parcursul său pe teritoriul nostru fiind ceva excepțional.
Despre Dunăre știm cu toții că este fluviul european care pornește din Germania, mai exact din Munții Pădurea Neagră. De acolo pornește în călătoria sa și străbate nu mai puțin de zece țări, dintre care chiar patru capitale: Belgrad, Budapesta, Bratislava și Viena.
Fluviul se remarcă drept sursă de apă potabilă pentru popoarele sale, dar și în domenii precum agricultura, industria producereii energiei electrice, sau în scopuri recreative și de agrement. Despre Dunăre putem găsi constant lucruri noi și interesante, pe care nu mulți le știu.
Curiozități despre Dunăre
- Pe lângă izvorul menționat de toate sursele, tot în Munții Pădurea Neagră mai există un izvor al Dunării. Se spune că cele două cursuri ale apei se întâlnesc în curtea unui castel din orașul Donaueschingen, formând astfel fluviul.
- Spre deosebire de cursul normal al apei, de la nord la sud, Dunărea este singurul fluviu care curge de la vest la est.
- Delta Dunării este declarată rezedrvație a biosferei și oferă o biodiversitate de remarcat, fiind vorba despre un număr de peste 5000 de specii de plante și animale. Aici se remarcă șarpele rău, un soi care nu se întâlnește decât în Delta Dunării și care poate atinge 1,8 metri lungime.
- Cele zece țări prin care trece în drumul său spre Deltă sunt: Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina. 29,9% din traseul total al Dunării se regăsește în România.
- Sulina este un oraș unicat în lume. El este situat la cea mai joasă altitudine din țară, numai 4 m deasupra nivelului mării, și, totodată, singurul din Europa care are port atât la Dunăre, cât și la Marea Neagră.
- De-a lungul sutelor de ani, fluviul Dunărea a fost o adevărată sursă de inspirație pentru mulți artiști, de la poeți, la compozitori sau pictori. Cu toate acestea, de departe cea mai cunoscută creație este “Dunărea albastră” („An der schönen blauen Donau”), un vals vienez creat de celerbrul compozitor german Johann Strauss.
- Primul pod peste Dunăre a fost construit de Apolodor din Damasc și a avut o importanșă istorică deosebită, jucând un rol important în cucerirea Daciei de către romani.
- Pe teritoriul României, Dunărea are peste 70 de afluenți.
Legenda Dunării
“Se spune că, pe vremea când oamenii nu trăiau încă pe pământ, Luna s-a îndrăgostit de Soare. În fiecare zi îi ieșea înainte, îmbrăcată într-o rochie argintie, tivită cu raze de lumină și brodată cu mii de diamante. Era atât de frumoasă și de luminoasă, încât cerul rămânea înmărmurit de splendoarea ei și niciun nor nu îndrăznea să o umbrească. Dar Soarelui puțin îi păsa de strălucirea ei: el era îndrăgostit de o stea mică și îndepărtată, aflată undeva la marginea galaxiei. Dunărea, pentru că așa o chema pe steluță, îi împărtășea iubirea, așa că Soarele a cerut-o de soție.
Mult s-a mai necăjit Luna la auzul acestei vești! Obrazul i s-a întunecat și razele i-au pălit, iar în inima ei s-a strecurat gelozia.
– O să-mi plătești, tu, Soare, suferința asta! Am să mă răzbun, îți jur.
Îndurerată, Regina nopților a chemat la sfat trei duhuri rele, care să o sfătuiască.
– Dacă Soarele nu e al meu, atunci nu vreau să fie al nimănui altcuiva! Le-a cerut ea nălucilor.
– Fii pe pace, regină! Oricât de mare va fi iubirea Soarelui pentru steaua aceea, noi știm cum poți să-I pedepsești! Și nălucile i-au șoptit Lunii cum să facă să-și răzbune dragostea rănită.
Când a venit ziua nunții, Luna și-a pus cea mai frumoasă rochie și a venit să le ureze fericire mirilor. Doar că, în spatele surâsului ei, se ascundea un gând înfiorător! Îndată ce Dunărea a rămas singură, Luna s-a apropiat de ea și i-a șoptit amenințător: Te blestem să suferi așa cum sufăr și eu, și să nu te bucuri niciodată de mirele tău!
De nicăieri s-au ivit cele trei duhuri rele, care au azvârlit biata stea de pe cer tocmai în mijlocul unui codru întunecat, în Munții Pădurea Neagră. Acolo Dunărea s-a prefăcut într-un lac adânc și rece, pe care Soarele n-avea să-l vadă niciodată, din pricina pădurii de nepătruns.
A plâns Dunărea multe zile și la fel de multe nopți de dorul Soarelui, până când a fost auzită de o zână bună care trăia în apropiere.
– Cine ești și de ce plângi? se mira zâna, care nu mai pomenise lac însuflețit.
– Zână bună, am fost cândva o stea pe cer! Geloasă pe iubirea Soarelui pentru mine, Luna m-a blestemat să mă prefac în apă stătătoare. Fii bună, nu vreau decât să pot privy chipul frumosului meu mire!
Înduplecată, zâna a preschimbat Dunărea într-un rău, care curge de atunci spre răsărit, spre locul de unde se ridică Soarele pe cer. Apoi a izvorât o mulțime de râuri mici, care să se verse în apele Dunării și s-o ajute astfel să ajungă, puternică până la marea cea mare.
În fiecare dimineață, Soarele răsare dintre apele mării și, pentru scurtă vreme, își îmbrățișează iubita.”
