Într-o seară cobor cu Maria dintr-un autobuz vechi și zgomotos ce vine de la Alba Iulia, după 110 km de zdruncinături pe serpentine. Nici n-apucăm bine să ridicăm rucsacurile în spate că văd peste drum o casă care seamănă perfect cu cea din poze. E casa Mamei Uța. Ridic ochii și o văd la geam chiar pe ea făcând semn din mâini să ne apropiem. Dispare și după un minut o și vedem la ușă, cu un zâmbet larg, zicând „Iară pe drumuri, mamă?”. Iară…
Locul ăsta este undeva între Gârda de Sus și Arieșeni, în Județul Alba. Mama Uța adăpostește călători de peste 20 ani. Fie că le oferă un pat curat într-o cameră sau un loc unde să-și pună cortul, drumeții găsesc întotdeauna la Mama Uța mâncare bună și o vorbă de duh. Pentru că nu este masă fără să fie binecuvântată de cea care aşteaptă musafiri de peste două decenii. La început era doar un loc de adăpost și de poposit pentru o noapte. Acum, au construit o pensiune și un restaurant din care nu-ți mai vine să pleci. Ce nu s-a schimbat între timp este Mama Uța care e la fel de zâmbitoare și primitoare ca la început.
Deși e mijlocul lui august, la Gârda de Sus pe timpul nopții se lasă doar vreo două grade și multă brumă peste cortul nostru. Fiind în timpul săptămânii, nu sunt decât câțiva turiști prietenoși cazați și niciun alt cort în afară de al nostru. Fugim repede la masă, să ne încălzim.
A doua zi, după o noapte foarte friguroasă, plecăm în zori spre centru Gârdei de Sus, de unde pornește traseul spre Peștera Ghețarul de la Scărișoara. Orice călătorie, în afară de cea pe jos, este călătorie pe picioare străine. Înseamnă a merge șezând și a vedea numai ceea ce ți se dă, nu însă și tot ce ai vrea. Am refuzat deci oferta Mamei Uța de a urca în una din mașinile ce mergeau spre peșteră. Am anunțat că o luăm la picior pe alt traseu iar dacă nu ne întoarcem până la înserat, să trimită după noi.
Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/muntii-apuseni-pestera-scarisoara.html
