Munții Apuseni reprezintă genul de loc în care nu te poți plictisi, orice ai face, și care te determină să îți dorești un întreg concediu în această zonă. Dacă nu ai avut ocazia să vizitezi până acum aceste meleaguri, cu siguranță ar trebui să o faci.
Azi îți recomand un traseu pitoresc, circular, de-a lungul unui drum județean modernizat, pretabil pentru o zi întreagă.
DJ 750. Aici se întinde tărâmul moților, în mijlocul unei naturi încântătoare, pe meleaguri încărcate de istorie. Din Gârda de Sus pornește un drum județean care poartă indicativul „750”, traversează Dealu Odâncușii, Sfortea, Ocoale, Ghețari și Munună.
Este vorba despre un traseu circular de aproximativ 27 km lungime. Localitățile traversate sunt cătune împrăștiate pe coaste cu gospodării destul de izolate, iar drumul străbate porțiuni împădurite, stâncării și plaiuri deschise.
Bineînțeles, zona este împânzită de locuri deosebite, pregătite să fie vizitate de cei mai curioși dintre turiști.
Peștera Poarta lui Ionele
Peștera Poarta lui Ionele este un loc mai puțin cunoscut, dar spectaculos. Această peșteră se află la circa 2 km distanță de Gârda de Sus, unde se deschide maiestuoasă gura în stâncă.
Se spune că aici a fost loc de adăpost în vremuri de restriște pentru un haiduc pe nume „Ionel”. Traseul pentru turiști este limitat la doar 60 m lungime. Accesul acestora se efectuează printr-un portal uriaș de circa 20 m înălțime.
În apropierea acestui monument al naturii se află alt obiectiv natural mai puțin cunoscut și accesibil în general specialiștilor – Ghețarul de sub Zgurăști, o peșteră cu un mare lac subteran.
Cheile Ordâncușei
Șoseaua județeană traversează o porțiune spectaculosă a Munților Apuseni, un defileu carstic care are o lungime de circa 2,5 km – Cheile Ordâncușei. Pereții înalți și abrupți apasă asupra firului de drum, îngustat la maximum în zona podețelor.
Brânele stâncoase găzduiesc pâlcuri de arbori și arbuști care colorează albul calcaros cu pete de verde; la baza pereților se întind adevărate câmpuri de frunze de brusture, iar câteva căprițe domestice își etalează talentele de cățărătoare.
Platoul Scărișoara-Ocoale
Aici vei întâlni costișe domoale în care alternează poieni și fânețe cu perdele de pădure. Aici apar și „crângurile”, acele grupuri de case împrăștiate pe teren în care viața oamenilor curge după un tipic numai de ei știut.
Șoseaua e liberă, abia dacă ne-am intersectat cu vreo trei autovehicule pe tot parcursul drumului până la ghețarul de la Scărișoara.
Peștera Ghețarul de la Scărișoara
Cel mai cunoscut punct de atracție de pe acest traseu circular este bineînțeles lumea gheții din adâncuri – un bloc de gheață de zeci de metri grosime „ascuns” într-o peșteră.
Aici poți coborî pe scări metalice circa 50 m printr-un aven spre platforma de gheață formată cu mii de ani în urmă, apoi te poți plimba pe o punte circulară de lemn admirând stalagmite și stalactite din gheață, piramide și alte forme înghețate. Vizita la Ghețar e interesantă și spectaculoasă prin condițiile de acces și atmosfera interioară.
Izbucul Tăuz
Coborând pe serpentinele de la Munună care alcătuiesc un peisaj feeric, putem să deviem spre dreapta către satul Casa de Piatră unde putem „investiga” câteva frumoase fenomene naturale. Izbucurile sunt izvoare subterane care țâșnesc violent în zonele carstice, permanent sau intermitent.
Lăsăm autoturismul pe marginea drumului și coborâm pe o potecă prin pădure până la albia râului care trebuie traversat de două ori pe punți de lemn deteriorate.
În capătul cărării descoperim la baza unor pereți de stâncă un „lac” rotund, de fapt acolo se află izbucul Tăuz, apa ieșind de la circa 80 m adâncime. Suprafața lichidă capătă uneori culori ireale în funcție de orele zilei sau după cum cad razele soarelui.
Din zona izbucului Tăuz puteți continua drumul spre pitorescul cătun Casa de Piatră și Peșterile Coiba Mare și Coiba Mică.
Zona Munților Apuseni este incredibilă și inepuizabilă, un concediu scurt fiind insuficient pentru descoperirea tuturor minunățiilor din acest areal.
Unul din pionierii speologiei românești, geolog și geograf, explorator și membru de onoare al Academiei Române – dr. Marcian Bleahu – scria în 1988 că marea varietate de forme şi roci, cu numeroase unicate şi superlative, face ca pe teritoriul Apusenilor să se găsească cea mai mare densitate de rezervaţii şi monumente ale naturii raportate la suprafaţă, criteriu obiectiv de a aprecia contribuţia unei regiuni la patrimoniul naţional natural, contribuţie de ordin ştiinţific, cele mai multe din locurile declarate ca atare fiind depozite ale unor documente de valoare inestimabilă, dar şi peisagistic, multe dintre ele fiind de o remarcabilă frumuseţe şi grandoare.