514
460 shares, 514 points

Răsfoim prin amintiri, privim fotografii, ultimele vacanțe ni se par atât de îndepărtate, primăvara și razele soarelui ne îndeamnă să ieșim la aer, dar noi trebuie să #stămacasă pentru binele nostru și al celorlalți. Îmi aduc aminte cu plăcere întreagul concediu petrecut în zona Apusenilor, o premieră turistică pentru mine. În rândurile de mai jos vă recomand un traseu pitoresc, circular, de-a lungul unui drum județean modernizat, pretabil pentru o zi întreagă.

DJ 750. Ne aflăm pe tărâmul moților, în mijlocul unei naturi încântătoare, pe meleaguri încărcate de istorie. Din Gârda de Sus pornește un drum județean care poartă indicativul „750”, traversează Dealu Odâncușii, Sfortea, Ocoale, Ghețari și Munună. Vorbim despre un traseu circular de aproximativ 27 km lungime. Localitățile traversate sunt cătune împrăștiate pe coaste cu gospodării destul de izolate, iar drumul străbate porțiuni împădurite, stâncării și plaiuri deschise.

Mulți ani acest drum județean a fost „praf”, cum se zice, reabilitarea efectuându-se prin 2014; în acel moment s-a înlesnit accesul spre peștera Scărișoara prin conexiune cu o porțiune dintr-un drum comunal asfaltat cu ajutorul fondurilor europene – cel prin satul Munună. De-a lungul acestui drum și pe deviații la mică distanță se află câteva obiective importante din Apuseni, realizări minunate ale Naturii pe care le voi enumera succint mai jos.

Peștera Poarta lui Ionele. La circa 2 km distanță de Gârda de Sus se deschide maiestuoasă gura unei peșteri, loc de adăpost în vremuri de restriște pentru un haiduc pe nume „Ionel”. În 2011 peștera a fost reamenajată pentru vizitare, s-a construit un pod de lemn peste vale, casă de bilete, podețe, scări și balustrade pe traseul de vizitare, traseu limitat la doar 60 m lungime. Accesul turiștilor se efectuează printr-un portal uriaș de circa 20 m înălțime; noi am ajuns prea târziu în zonă, programul de vizitare încheindu-se în acea zi.

În apropierea acestui monument al naturii se află alt obiectiv natural mai puțin cunoscut și accesibil în general specialiștilor – Ghețarul de sub Zgurăști, o peșteră cu un mare lac subteran.

Cheile Ordâncușei. Șoseaua județeană traversează o porțiune spectaculosă a Munților Apuseni, un defileu carstic care are o lungime de circa 2,5 km – Cheile Ordâncușei. Pereții înalți și abrupți apasă asupra firului de drum, îngustat la maximum în zona podețelor. Brânele stâncoase găzduiesc pâlcuri de arbori și arbuști care colorează albul calcaros cu pete de verde; la baza pereților se întind adevărate câmpuri de frunze de brusture, iar câteva căprițe domestice își etalează talentele de cățărătoare.

Platoul Scărișoara-Ocoale. După ce ieșim din sectorul de chei întâlnim un relief mai blând, costișe domoale în care alternează poieni și fânețe cu perdele de pădure. Aici apar și „crângurile”, acele grupuri de case împrăștiate pe teren în care viața oamenilor curge după un tipic numai de ei știut. Șoseaua e liberă, abia dacă ne-am intersectat cu vreo trei autovehicule pe tot parcursul drumului până la gheșarul de la Scărișoara.

Peștera Ghețarul de la Scărișoara. Cel mai cunoscut punct de atracție de pe acest traseu circular este bineînțeles lumea gheții din adâncuri – un bloc de gheață de zeci de metri grosime „ascuns” într-o peșteră. Coborâm pe scări metalice circa 50 m printr-un aven spre platforma de gheață formată cu mii de ani în urmă, apoi ne plimbăm zgribuliți pe o punte circulară de lemn admirând stalagmite și stalactite din gheață, piramide și alte forme înghețate. Vizita la Ghețar e interesantă și spectaculoasă prin condițiile de acces și atmosfera interioară.

În perioada interbelică Peștera Ghețarul de la Scărișoara e numită monument al naturii (prima din această categorie) și, posibil, a doua arie naturală protejată prin lege din România, după Pădurea Letea din Delta Dunării.

Izbucul Tăuz. Coborând pe serpentinele de la Munună însoțiți de un peisaj feeric putem să deviem spre dreapta către satul Casa de Piatră unde putem „investiga” câteva frumoase fenomene naturale. Ne îndreptăm spre Izbucul Tăuz; izbucurile sunt izvoare subterane care țâșnesc violent în zonele carstice, permanent sau intermitent.

Lăsăm autoturismul pe marginea drumului și coborâm pe o potecă prin pădure până la albia râului care trebuie traversat de două ori pe punți de lemn deteriorate. În capătul cărării descoperim la baza unor pereți de stâncă un „lac” rotund, de fapt acolo se află izbucul apa ieșind de la circa 80 m adâncime. Suprafața lichidă capătă uneori culori ireale în funcție de orele zilei sau după cum cad razele soarelui.

Din zona izbucului Tăuz puteți continua drumul spre pitorescul cătun Casa de Piatră și Peșterile Coiba Mare și Coiba Mică.

Concluzii. Zona Munților Apuseni este incredibilă și inepuizabilă, un concediu de 7 sau 10 zile fiind insuficient pentru descoperirea tuturor minunățiilor din aces areal. În 2019 doar am „gustat” din farmecul Apusenilor, astfel că îmi doresc să revin pe aceste tărâmuri de poveste. Sunt atât de multe locuri frumoase de văzut!

Unul din pionierii speologiei românești, geolog și geograf, explorator și membru de onoare al Academiei Române – dr. Marcian Bleahu – scria în 1988: Marea varietate de forme şi roci, cu numeroase unicate şi superlative, face ca pe teritoriul Apusenilor să se găsească cea mai mare densitate de rezervaţii şi monumente ale naturii raportate la suprafaţă, criteriu obiectiv de a aprecia contribuţia unei regiuni la patrimoniul naţional natural, contribuţie de ordin ştiinţific, cele mai multe din locurile declarate ca atare fiind depozitare ale unor documente de valoare inestimabilă, dar şi peisagistic, multe dintre ele fiind de o remarcabilă frumuseţe şi grandoare.


Sursa: amfostacolo.ro


Like it? Share with your friends!

514
460 shares, 514 points

Comentarii

comentarii