Pe versurile melodiei lui Grigore Leșe ne îndreptăm precum cântecul cucului spre Bucovina și puțin mai departe, în Cernăuți. Fost teritoriu românesc, iar în prezent aflat în totalitate în Ucraina, orașul Cernăuți a fost și va rămâne emblematic pentru istoria noastră și a vecinilor noștri din estul continentului.
Cernăuți și Moldova
Cernăuți reprezenta orașul de vamă, mai exact granița Moldovei cu Polonia, și a fost menționat în izvoarele istorice pentru prima dată în secolul al XV-lea de către domnitorul moldovean Alexandru cel Bun. Cetatea Țețina, loc important din multe puncte de vedere al zonei, urma să fie distrusă de tătari și să provoace un dezechilibru în Bucovina.
Până la invadarea orașului de către trupele austro-ungare, eveniment ce avea să se întâmple în jurul anilor 1774-1775, Cernăuți era o așezare chiar sărăcăcioasă, unde nu existau decât un drum principal și câteva case ce îl mărgineau. Acestea din urmă nu se ridicau deloc la standardele vremii, dovedind condițiile precare de trai ale locuitorilor. Perioadă care în Occident era marcată de o modernizare și un lux nemaivăzut până atunci, în spațiul românesc lucrurile nu stăteau deloc așa.
Cernăuți în Imperiul Austro-Ungar
Expansiunea Imperiului Habsburgic a cuprins și Bucovina, anexând inclusiv orașul Cernăuți care urma să joace un rol important în dezvoltarea acestei părți. Czernowitz, după noul nume pe care l-a dobândit, „s-a lăsat” modernizat de către austro-ungari și a cunoscut o înflorire considerabilă, treptată, dar sigură.
„Această capitală a întregii Bucovine se află chiar la Prut, pe malul cel înalt dinspre sud. Acest mic oraș, ce consta doar din șase sau șapte sute de case, este cu totul deschis [fără ziduri de apărare] și a căpătat, de când e sub sceptrul împăratului Iosif, multe clădiri solide din piatră, pe când mai înainte nu erau decât case din lemn”
Balthazar Hacquet, 1790
Ușor-ușor Cernăuțiul devine unul dintre cele mai dezvoltate și frumoase orașe din Europa de Est, primid titulatura de capitală a Bucovinei și autonomie publică locală, în 1864. Aceasta din urmă devine provincie autonomă în cadrul Imperiului Habsburgic.
Casele îndeplineau acum condițiile perfecte de trai, erau înconjurate de grădini frumos amenajate și o rețea de străzi și alei bine dezvoltate. Oamenii care veneau aici rămâneau impresionați de felul în care a evoluat orașul, alături de toate formele sale de emancipare. Un rol esențial l-a avut conducerea germană, căci aspecte specifice lor s-au văzut imprimate în modul de funcționare al Cernăuțiului, cum ar fi curățenia și bunul gust.
Cernăuți: centru cultural
În 1875, Cernăuți, aflat în plină creștere demografică, se lăuda cu inaugurarea Universității din Cernăuți, construită la cererea directă a Împăratului Franz Jospeh, devenind astfel cel mai măreț centru cultural al Impreiului Austro-Ungar. Universitatea cuprindea la vremea respectivă trei facultăți, mai exact Teologia Ortodoxă, Dreptul și Filosofia.
Populația aflată în ascensiune a adus în același loc mai multe popoare, conturând astfel diversitatea culturală a Bucovinei. Deși inițial majoritari erau românii, treptat venirea ucrainieinilor i-a detronat, atât în orașul propriu-zis, cât și în suburbiile Cernăuțiului. Pe lângă aceste două popoare, mai întâlnim numeroși armeni, evrei, polonezi și germani.
Polonezul Anton Kochanowski avea să fie o figură importantă pentru dezvoltarea orașului, ocupând funcția de primar pentru un timp de 26 de ani. În această perioadă, Cernăuți a cunoscut o modernizare pe mai multe planuri, dintre care cea mai notailă se găsește în domeniul sistemului de transport. Astfel, au fost achiziționate tramvaie electrice, un moft dacă stăm să ne gândim la faptul că vorbim de cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea. În plus, tot atunci s-a construit calea ferată Cernăuți-Lemberg (Liov), care lega capitala Bucovinei de nimeni alta decât Viena.
Toate aceste aspecte care au adus această așezare, ce în urmă cu o sută de ani era unul dintre cele mai neadaptate orașe europene, la centrul cultural al Imperiului Habsburgic, au obținut pentru orașul nostru numele de Mica Vienă.
Cernăuți în secolul XX
Câțiva ani mai târziu, grație evenimentelor tulburătoare care au impactat lumea la începutul noului veac, Imperiul Austro-Ungar se desființează, iar Cernăuți se întoarce, după Primul Război Mondial în 1918, sub stăpânirea adevăratei sale mame, România Mare. Cu toate acestea, nu rămâne mult alături de ea. Astfel, în 1940, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov semnat între ministrul de externe al URSS Viaceslav Molotov și ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop, Uniunea Sovietică urma să anexeze Bucovina de Nord, împreună cu orașul Cernăuți.
În vara lui 1941, România aflată în alianță cu Germania lui Hitler urma să cucerească și să preia din nou Cernăuți. Însă lucrurile nu au stat așa pentru mult timp, căci trei ani mai târziu, URSS câștigă iar și anexează Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene aceste teritorii. În luptele pentru ele ce au avut loc în perioada 25-30 martie 1944, au murit în jur de 1.500 de soldați și ofițeri români și germani.
După destrămarea URSS, în 1991, Cernăuți a rămas parte a Ucrainei și se menține în această poziție chiar și în zilele noastre.
