Ai trăit toata viața ta în capitală, însă sunt doar câteva locuri pe care ai putea să le numești cu adevarat interesante. Pentru cei dintre voi obisnuiți să vadă Bucureștiul prin lentila ghidurilor turistice sau a recomandărilor online, noi am realizat un top 20 al celor mai interesante și, totodată, puțin cunoscute locuri din București.
Casa Mița Biciclista
Pentru cei și cele dintre voi care încă mai fac glume cu Coana Mița Biciclista și nu știu, de fapt, nimic despre reputata doamnă, ciuliți mai bine urechile și măriți-vă pupila! Mița Biciclista, pe numele ei adevărat Maria Mihăescu, și-a căpătat renumele după ce a fost prima femeie care să se plimbe pe Calea Victoriei în pantaloni și pedalând la bicicletă, lucru considerat nepotrivit pentru o femeie în jurul anilor 1900. Această domnișoară avea o mașină coupe, mânca doar la Athenee Palace și făcea baie îmbrăcată în costum sumar, spre deosebire de celelalte semene de la acea vreme, care se scăldau înfofolite în halat. A fost o femeie cochetă care a frânt inimile unor bărbați precum Octavian Goga, regele Portugaliei sau regele Ferdinand. Legenda spune că această casă de pe Amzei despre care vorbim ar fi fost primită de la un amant extrem de bogat. Dacă sunteți vreodată prin această parte a Bucureștiului, profitați de ocazie și faceți-i o vizită, dacă nu Miței Biciclista, cel puțin arhitecturii semnate de N.C. Mihăiescu. Fosta locuință a cochetei dudui se află pe Strada Amzei, nr. 9, foarte aproape de Calea Victoriei.
Balta Vrajitoarelor
La iesirea din Bucuresti, spre Stefanesti, in padurea Boldu-Creteasca, se afla o balta de numai cativa metri patrati, care are in spate o istorie destul de bogata. Se spune ca ea ar fi existat inca de pe vremea lui Vlad Tepes si chiar ca aici ar fi fost decapitat domnitorul, insa istoricii nu confirma acest fapt. Dupa cutremurul din ’77, autoritatile romane au dispus deversarea mai multor tone de moloz si daramaturi in aceasta balta, insa ele au fost inghitite peste noapte. De asemenea, vrajitoarele se strang in fiecare an in acest loc si sustin ca de aici isi trag puterile si magia. Credinta populara arata faptul ca, in trecut, femeile care voiau sa scape de sarcina, veneau si stateau cateva minute in aceasta apa pentru a scapa de prunc. Dincolo de mituri si povesti, adevarul este ca animalele se tem de acest loc, in care e putin probabil sa intalnesti pana si o broasca.
Palatul CEC
Situat pe Calea Victoriei, Palatul CEC este o cladire a carei constructie a inceput pe 8 iulie 1897 la ordinul Regelui Carol I si al Reginei Elisabeta. Inainte de a fi construit acest edificiu, pe terenul respectiv s-au aflat manastirea si hanul „Sfantul Ioan cel Mare”, datand din secolul al XVI-lea si consolidate mai tarziu, pe timpul domniei lui Constantin Brancoveanu. Din cauza starii precare in care se aflau, aceste constructii au fost daramate in 1875. Cel care a proiectat actualul Palat CEC a fost arhitectul Paul Gotterau. Designul imbina stilul gotic cu arhitectura franceza de sfarsit de secol XIX. In prezent, aceasta cladire functioneaza pe post de sediu pentru CEC Bank, urmasa fostului CEC (Casa de Economii si Consemnatiuni). Daca doriti sa vizitati obiectivul, aveti la dispozitie statiile de metrou Universitate si Piata Unirii, autobuzele 104, 123, 124, 385, 336, 601, si troleibuzele 61, 66, 69, 85, 70, 90, 91.
Fortul 13 Jilava
Constructia Fortului 13 Jilava a inceput in 1884, dupa planurile arhitectului militar Henri Alexis Brialmont si urma sa fie o aditie la sistemul roman de penitenciare. La vremea respectiva, existau 18 asemenea constructii, iar intretinerea lor depasea de trei ori bugetul alocat intregului corp militar. Stilul arhitectural renascentist a atras aprecierea criticilor de arta din toata lumea, inscriind astfel cladirea pe lista celor mai interesante destinatii din Romania. Chiar daca acest fort se afla in afara Bucurestiului, in comuna Jilava, el merita vizitat. Daca nu pentru structura arhitecturala, macar pentru lectia de istorie pe care o ofera. Inca de pe vremea regelui Carol I, acest loc a fost destinat detinutilor, insa doar pentru scop tranzitoriu, din cauza conditiilor de nesuportat. Cu toate acestea, regimul comunist a transformat fortul in penitenciar cu regim normal si a deplasat aici foarte multi detinuti politici. Mesaje precum „Daca vrei sa traiesti, baga paie sub haine” se pot citi si acum pe pereti. Printre detinutii care au executat aici pedepse se numara maresalul Ion Antonescu, Chivu Stoica, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Fortul Jilava se afla in apropierea drumului Giurgiu – Bucuresti, la 10 km sud de capitala si 3 km nord-est de comuna Jilava.
Insula de pe Lacul Morii
Lacul Morii este un lac artificial creat de autoritatile comuniste pentru a impiedica deversarile Dambovitei. Are 246 ha si a fost construit pe locul Bisericii Sfantul Nicolae si al cimitirului aferent, peste care s-a turnat beton. In centrul acestui lac, comunistii doreau sa construiasca un fel de insula pe care bucurestenii sa o viziteze in zilele libere. Planurile initiale includeau magazine, promenade si asa mai departe, insa lucrarile au fost oprite in ’89. Desi aceasta insula a servit, dupa Revolutie, pe post de destinatie pentru foarte multe concerte si manifestari artistice, in zilele obisnuite ea nu este decat o bucata de teren pe care se gasesc salcii si boscheti. Cu toate acestea, ea ramane pe lista celor mai apreciate destinatii pentru fotografii pasionati de peisaje neobisnuite. Ca sa ajungi aici, ai nevoie de o masina, asa ca pune bani deoparte pentru taxi sau, dupa caz, combustibil si de o harta. Alege drumul asfaltat si nu poteci obscure. Calatorie placuta!
Cimitirul Bellu
Acest cimitir situat la intersectia Soselelor Giurgiului, Oltenitei, Viilor si Caii Serban Voda primeste aprobare de constructie pe locul gradinii baronului Barbu Bellu, iar lucrarile demareaza in 1852 sub indrumarea arhitectului Alexandru Orescu. Pictorul Lecca este cel care finiseaza capela si obiectele de cult din ea. Din 1860, cimitirul Bellu trece sub administratia primariei si a consiliului capitalei. Este probabil cel mai cunoscut edificiu de acest gen din Bucuresti, poate si datorita faptului ca aici, pe Aleea Artistilor, sunt ingropati unii dintre cei mai importanti oameni de cultura din Romania: George Bacovia, Nichita Stanescu, Ion Barbu, I. L. Caragiale, Toma Caragiu, Tudor Musatescu, Hortensia Papadat-Bengescu, George Pruteanu, Marin Preda, Florian Pittis si altii.
Ceea ce face din acest cimitir un loc mai mult decat interesant este si povestea tesuta in jurul unor morminte si monumente. Exista o frumoasa statuie cu ochi de smarald realizata de Rafaelo Romanelli, care o reprezinta pe Katalina Boschott, o femeie care ramane invaluita in mister. Doar o enigmatica inscriptie ce poate fi citita pe mormântul ei: ‘Cet animal de médecin m’a tuée! Herkulesbad-Mehadia 11-12 Août 1906’. (Acel nenorocit de doctor m-a ucis!) ii spune povestea. Moartea ei nu a fost in 100 de ani explicata, iar rezolvarea misterului duce intotdeauna spre sotia geloasa a amantului Katalinei. Mormantul sotilor Poroineanu, care s-au iubit atat de mult, este, de asemenea, marcat de o statuie semnata de talentul lui Romanelli, care le spune povestea emotionanta: cei doi au descoperit ca erau frati si s-au sinucis. Arta funerara a lui Karl Storck este si ea un punct de interes, excelend cu capela gotica Alexandru Costescu.
Ca sa ajungeti la Cimitirul Bellu, aveti mai multe variante: statia de metrou Eroii Revolutiei, autobuzele 116, 232, 323 si tramvaiele 11, 12, 17, 19. Iar siteul cimitirului (www.bellu.ro) este cat se poate de bine pus la punct, oferind o harta detaliata si interactiva a mormintelor.
Casa Melik- cea mai veche casa din Bucuresti
Casa Melik sau Muzeul Theodor Pallady se afla pe Strada Spatarului, nr. 22 si este cea mai veche locuinta din capitala. A fost construita in 1750 de armeanul Hagi Kevork Nazaretoglu si in prezent gazduieste tablouri pictate de Theodor Pallady, peste 800 de desene datand din perioada in care pictorul roman si-a facut ucenicia la Paris. Alaturi de acestea, mai pot si admirate cele 1270 de piese de colectie apartinand familiei Serafina si Gheorghe Raut, printre care se numara lucrarile unor artisti precum Lubin Baujin, Edmond Aman Jean, Carolus Duran, Camille Corot, sau olandezi, precum Jan van de Capelle. Daca doriti sa aflati mai multe detalii despre aceasta casa si despre muzeul pe care il gazduieste, puteti sa trimiteti un mail la national.art@art.museum.ro sau sa sunati la numarul de telefon 021 2114979. Puteti ajunge aici cu autobuzul 311, troleibuzele 66, 69, 70, 85, 90, 92 si tramvaiul 21.
Statia de metrou Politehnica
Ne-am gandit si la vremea de afara si ne-am dat seama ca s-ar putea sa nu aveti chef de frumos pe o temperatura ca aceasta si de aceea va propunem o calatorie in Cretacicul superior. Tot ce trebuie sa faceti este sa coborati la statia de metrou Politehnica si sa puneti blitzurile in functiune. Aceasta statie a fost data in folosinta in 1983 si este pavata cu placi mari de marmura si granit ce contin fosile de acum 180 de milioane de ani. Mai precis, oamenii care coboara la Politehnica au sansa sa calce pe ramasitele unor vietuitoare care traiau pe Pamant atunci cand tot ce vedeai in zare era apa. Desi poate parea ca totul a fost planuit dinainte de catre constructori, adevarul este ca ei s-au grabit sa termine totul la timp si au extras materialul din Muntii Apuseni interesandu-se doar de…culoare! Descoperiri ulterioare au aratat faptul ca bucurestenii calca, din 1983 si pana azi, pe un ocean pietrificat. Cine ar fi crezut?
Bistroul de arte Acuarela
Pe Polona, la numarul 40, se gaseste Galeria Imbold, lansata in decembrie 2012. Daca nu ati vrea, totusi, sa mergeti la expozitiile ei, ar trebui sa urcati la mansarda pentru o atmosfera neobisnuita, dar primitoare. La Acuarela se bea bere cu ghimbir, fara alcool, se asculta muzica buna si se impartasesc cele mai neobisnuite povestiri de vacanta. Sunt si canapele pentru cei care au mers mult pe jos ca sa ajunga la destinatie, iar parterul face loc unei adevarate colectii de arta contemporana si nu numai. O curiozitate: daca berea cu ghimbir incepe sa isi faca efectul, simtiti-va liberi sa vizitati Le WC, probabil cel mai simpatic si amuzant loc de… meditatie din Bucuresti, unde chiuveta este o galeata cu toarta rosie si rafturile sunt pline de cele mai interesante obiecte. Bistroul este deschis in fiecare zi, intre orele 10-24. Puteti ajunge aici cu autobuzul 135 sau pe jos, dupa ce ati coborat la statia de metrou Piata Romana.
Schitul Darvari
Referindu-se la Schitul Darvari, Nicolae Steinhardt spunea ca „nu poate sa nu atraga prin micimea, gratia si linistea lui tupilata„. Acest mic lacas de cult a fost construit in 1834 si poarta hramul Sfintii Imparati Constantin si Elena si Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, Invierea Sfantului Lazar. La inceput, schitul a fost construit pentru familia Darvari si apropiatii ei, insa curand a devenit un loc preferat de intreaga comunitate. Proprietarii pamantului pe care este ridicata constructia au dispus aducerea a 12 calugarite care sa cante la slujbe si sa se ocupe de intreaga organizare. In 1864, odata cu secularizarea averilor manastiresti, cele 12 calugarite s-au vazut nevoite sa plece la manastirile Ciorogarla si Pasarea. Regimul comunist a transformat aceasta manastire in biserica de mir.
In 1989, schitul este redeschis tuturor vizitatorilor, insa, din cauza fumului abundent folosit in perioada comunista, picturile s-au sters, asa ca lacasul a trebuit inchis si restaurat. Lucrarile au durat pana in 1996, cand Parintele Sofian, staretul Manastirii Antim, a terminat de repictat peretii. In 2002 au fost restaurate chiliile deteriorate. De ce sa vizitati schitul Darvari? Din mai multe motive: pentru a admira arhitectura bisericeasca, picturile murale, pentru ca aveti nevoie de liniste si pentru ca nu va lipseste curiozitate istorica. Adresa este str. Schitul Darvari, nr. 3, sect. 2, Bucuresti, cod postal: 020473, mijloace de transport: tramvai 5, 16, troleibuz 79, 86, autobuz 133, 135, 226.
Strazile in trepte si magnoliile din Cotroceni
Pentru cei si cele dintre voi care se plang in fiecare zi de faptul ca Bucurestiul nu ofera nimic interesant sau palpitant, ca totul in jur e gri si ca, atunci cand vine iarna, parca lucrurile se inrautatesc, le sugeram sa viziteze cateva strazi in trepte. E adevarat ca e posibil sa te ratacesti cu harta in mana, insa, daca esti in pas cu tehnologia si porti in permanenta un GPS la tine, s-ar putea ca aceasta vanatoare de trepte sa ti se para distractiva. Incepi din zona Cotroceni, cu straduta care face legatura intre Alexandru Vitzu si Grigore Romniceanu (in apropiere de Liga Profesionista de Fotbal). Desi aceste trepte au fost betonate prost de-a lungul timpului si nici gunoaiele nu au intarziat sa apara, nu aveti cum sa nu observati potentialul fotografic al zonei.
Daca sunteti in parculetul Romniceanu, o sa vedeti ca in apropiere exista o alee ingusta care da in strada cu acelasi nume si care in trecut era in trepte. Cu timpul, insa, ele s-au nivelat, asa ca totul arata ca un fel de podea valurita acum. O idee buna ar fi sa nu vii cu bicicleta, deoarece nu prea o sa ai loc de manevrare. Tot in Cotroceni gasim si straduta Nanu Muscel, care, desi nu este in trepte sau in panta, are o curbura destul de stransa, cam cat un semicerc, este ingusta si, de fapt, nu duce nicaieri, fiind mai mult o fundatura.
Daca vrei sa vezi cum e sa te plimbi pe acoperisurile oamenilor, mergi pe Colina Filaretului si cauta straduta Xenofon. Aceasta isi desfasoara treptele de la acoperisul caselor si pana la nivelul strazii, ceea ce inseamna ca o sa ai probabil cea mai ampla vedere a constructiilor din zona. Alte asemenea destinatii: straduta care leaga Aleea Mitropoliei de strada Ienachita Vacarescu, strada Verzisori, din zona Cuza-Voda, care se intinde prin curtea unor fabrici si ateliere (atentie la caini!). Daca mai gasesti si altele, spune-ne si noua!
Si daca v-am convins sa va plimbati prin Cotroceni, programati-va vizita prin aprilie, cand infloresc magnoliile. Indragitul copac este un arbore foarte popular in cartier, si se spune ca magnolia a fost plantata o data cu platanii in vremea domniei lui A.I.Cuza, adusi fiind de ambasadorii sai. Desi ea traieste de 95 de milioane de ani pe planeta noastra, noi am descoperit-o abia in 1700. Si pentru ca este atat de „batrana”, de pe vremea cand nici macar albinele nu existau, este specializata pe polenizarea cu ajutorul gandacilor. Iata o planta careia merita sa ii faceti o fotografie.
Terasa MNAC
Pentru cine sufera si acum la gandul ca aceasta Casa a Poporului nu este chiar a poporului: nu fiti tristi, dragilor. Din fericire, fix in inima stimabilului stabiliment exista terasa MNAC (Muzeul National de Arta Contemporana). E adevarat ca, daca nu esti elev sau student, trebuie sa platesti o intrare in valoare de 5 lei si sa faci fata cu brio testului de la detectorul de metale, insa privelistea merita toate bataile de cap. In general, cei care vin la aceasta terasa urmeaza urmatorul itinerariu: comanda la bar, se aseaza la masa, dar, fiindca nu le vine sa stea locului cand au la dispozitie o asemenea priveliste, se ridica si incep sa se plimbe. Nu va mai spun cat de incantati sunt chelnerii care nu isi gasesc clientii acolo unde i-au vazut ultima oara!
Din pacate, cu toate ca privelistea e frumoasa, nu ai cum sa nu observi discrepantele de textura si material din constructia Casei Poporului, asa ca iti sugeram sa ramai inauntru, unde e muzica buna, poti sa citesti una dintre cartile de arta contemporana care ti se pun la dispozitie si sa te bucuri de liniste.
Daca te-ai decis ca vrei sa iti ineci necazurile si supararea in alcool, terasa MNAC nu e destinatia potrivita, deoarece aici gasesti doar cateva sortimente de bautura, cele mai multe dintre ele fiind non-alcoolice. La capitolul mancare, lucrurile s-au mai ameliorat. Fata de anul trecut, cand tot ce puteai sa comanzi erau covrigeii, napolitanele si alunele care oricum se impuneau pentru bautorii de bere, acum aveti sansa sa va delectati si cu 3 tipuri de salate (ton, branza si pui).
In general, cei care ajung la aceasta terasa au trecut in prealabil prin MNAC si au admirat cateva expozitii, timp in care li s-a facut foame/sete. Nu e un loc in care sa faci nunti sau botezuri si nici pentru zile de nastere nu il recomandam. La urma urmei, oamenii care vin aici vor sa fie linistiti. Daca va intereseaza sa vizitati aceasta terasa, o gasiti la etajul 4 al MNAC din Casa Poporului, intrarea din Calea 13 Septembrie, aripa E4. Pentru cei care vin cu masina, o veste proasta: desi e loc berechet pentru ea in apropiere, nu veti avea voie sa o parcati decat la cateva stradute departare. In rest, voie buna si curiozitate cat cuprinde!
Dizainar, magazin-concept de design romanesc
Daca te-ai saturat de aceleasi produse decorative pe care parca fiecare femeie le-a mostenit in subconstient de la generatii si generatii de babe, nu e cazul sa te panichezi: casa ta va fi mult mai energica dupa o scurta vizita la Dizainar, probabil cel mai nonconformist si jucaus magazin de design romanesc. Fie ca esti oltean si vrei un praz stilizat care sa iti aduca aminte de acasa, fie esti in cautarea propriului izvor de creativitate, la Dizainar toata lumea este binevenita, cu conditia sa isi anunte in prealabil prezenta printr-un telefon amical. Nu va ganditi ca veti da peste plictisitoarele stergare, care oricum populeaza toate targurile de sarbatori, deoarecere Dizainar nu promoveaza decat produsele de serie mica si pe cele unicat, scopul fiind acela de a folosi folclorul ca punct de plecare, si nu de a copia fidel obiecte traditionale.
Ce cumparam de la Dizainar? De toate pentru toata lumea: scaune si mese din pluta, impletituri din papura, ceasuri in forma de cap de iepure (din lemn), animale de plus handmade, veioze si lampi care au gen si personalitate (lampa „She”, pentru femei, de exemplu), autocolante, grafica, fotografii, rame ingenioase, perne decorative de toate formele si marimile. Artistii care aprovizioneaza magazinul sunt: Radu Stanimir, Silvia Cornea, Alexe Popescu, Florin Poptean si multi altii. Cand cumparam de la Dizainar? Cand vrem sa facem un cadou, cand casa are nevoie de un suflu nou, cand am vrea un ceas neobisnuit pentru perete si cu oricare alta ocazie.
Adresa este: Str. Putul cu plopi nr. 17 Telefon: 021 311 3384, iar in zona Cismigiu puteti ajunge cu metroul (Statia Izvor), sau cu autobuzul (336, 601, 69, 185 etc). Asigurati-va ca sunati inainte de a merge, ca sa fiti siguri ca e cineva „acasa” si lasati-va imaginatia sa zburde cat de mult vrea ea!
Otetarul din Dionisie Lupu, copacul care a inghitit un gard
Pe Dionisie Lupu, la nr 52, locuieste un supravietuitor. Nu a fost in razboaie, nu are pensie de veteran si nici nu se plimba pe la conferinte fandosite ca sa spuna cat de importanta este viata lui, dar, in universul cotidian, nici nu ai nevoie de o dovada mai mare de ambitie si perseverenta. Da, va vorbesc despre un copac care a inghitit gardul metalic si nu pare ca ar vrea sa se dea batut pana nu ajunge in mijlocul strazii. Copac fiind, nu ai prea multe posibilitati atunci cand cineva iti tranteste un gard solid fix la cativa centimetri de scoarta ta, nu? Poti sa te dai putin inapoi, ca sa nu te simti in plus, sau poti sa te usuci incet de ciuda. Sa inghiti zabrelele din metal e un act de curaj.
Pentru cine trece printr-o perioada mai grea si are nevoie de sprijin, nu recomandam plansul incontrolabil la telefon la ore tarzii. Imbracati-va bine, luati un taxi sau ce alt mijloc de transport va este voua mai comod si mergeti pe strada Dionisie Lupu, la nr 52, unde va asteapta un otetar falnic! Nu e nevoie sa veniti cu ode sau jertfe, e suficient sa apreciati metafora: daca un biet copac reuseste sa supravietuiasca avand niste zabrele de metal in „burta”, la fel si voi puteti sa va dizolvati singuri fricile si temerile. Si capul sus, da?
Castelul Tepes
Daca treceti vreodata prin parcul Carol si aveti destul timp la dispozitie pentru a descoperi un obiectiv turistic mai putin obisnuit, cu aspect medieval si neaparat construit din caramida rosie, nu trebuie sa mergeti foarte departe: in mijlocul parcului se afla Turnul de Apa construit de arhitectii Stefan Burcus si V. Stephanescu in 1906, cu ocazia implinirii a 40 de ani de la urcarea pe tron a lui Carol I, prilej cu care autoritatile romane au dispus organizarea celebrei Expozitii Generale Romane.
Castelul despre care va vorbim s-a vrut a fi util, in el urmand sa fie adapostit un rezervor de apa, insa nu si-a indeplinit niciodata menirea si a ramas in istorie mai mult datorita faptului ca preia din arhitectura palatului lui Tepes de la Poienari, judetul Arges. Cei interesati poti sa admire aceasta constructie pe strada Candiano Popescu, nr 6, Bucuresti.
Din pacate, accesul inauntrul castelului este permis doar de doua ori pe an, din motive de siguranta (din 2004, Castelul functioneaza ca sediu al Oficiului National pentru Cultul Eroilor): de Ziua Eroilor (Inaltarea Domnului) si de Ziua Armatei (25 octombrie). Cu toate acestea, vizita va fi una memorabila: pe langa stilul arhitectonic inconfundabil, va veti delecta si cu o superba priveliste a parcului Carol si veti putea vizita, de asemenea, Mausoleul si Mormantul Soldatului Necunoscut.
Manastirea Chiajna
Avem si doritori de mister in public? Daca da, manastirea Chiajna este locul in care ar trebui sa mearga. Ce poate fi mai misterios decat o biserica aflata intre doua cimitire, care nu a fost niciodata sfintita si in preajma careia putini localnici se aventureaza? Mai adaugam faptul ca aici nu a slujit niciun preot niciodata si ca existenta ei de lacas de cult este aproape inexistenta, din cauza ca ciuma a transformat-o intr-un loc blestemat.
Pe peretii acestei cladiri parasite sunt tot felul de mesaje ciudate. De asemenea, o pereche de indragostiti si-a inscriptionat numele pe zidul cladirii, lucru cel putin straniu. Exista foarte multe filmulete online despre disparitia a doi studenti in preajma acestui loc si chiar cateva anchete de crima, iar localnicii jura cu mana pe inima ca au vazut fantome aici si ca nu e bine sa vizitezi zona daca esti slab de inger.
Cu toate acestea, constructia este o bijuterie arhitecturala si chiar mi-as dori sa treceti peste povestile de tot soiul si sa fiti interesati de acest aspect, in primul rand. Alegerea e a voastra! Doritorii trebuie sa stie ca aici se poate ajunge doar cu un mijloc de transport personal sau cu taxiul, intrucat manastirea se afla intr-o parte destul de necirculata a cartierului Giulesti-Sarbi. Cine merge acolo si face cateva poze frumoase, sa nu le tina pentru el si sa le impartaseasca si cu voi!
Biserica Stavropoleos
Nu credem ca mai e cineva in Bucuresti care sa nu fi auzit de Biserica Stavropoleos, insa cati dintre voi ati si vizitat-o? Ea a fost construita in 1724 de un calugar grec pripasit pe meleagurile noastre, pe nume Ioanichie si este, probabil, cel mai graitor exemplu de arhitectura brancoveneasca. Din pacate, cutremurele din 1802 si si 1838 au produs adevarate daune, ceea ce inseamna ca o mare parte din ea a trebuit refacuta. Lucrarea de mare anvergura i-a revenit reputatului Ion Mincu, insa nu a putut fi dusa la bun sfarsit, intrucat arhitectul a decedat in 1912.
Cel care a finisat totul a fost un elev de-al lui Ion Mincu, pe nume Alexandru Zagoritz. Daca tot mergeti sa vizitati biserica Stavropoleos, nu uitati sa treceti si pe la colectia de obiecte de cult, consultati biblioteca si faceti cat de multe fotografii puteti. Adresa este: strada Stavropoleos, nr 4, Bucuresti (Centrul Vechi, in spatele Muzeului National de Istorie). Puteti ajunge aici cu metroul, statiile Piata Unirii si Universitate sau cu autobuzul (601, 185, 336, 69, 85 etc).
Scoala Centrala
Pe 19 martie 1851, domnitorul Barbu Stirbey porunceste infiintarea „Pensionatului Domnesc de Fete”, cunoscut azi drept Scoala Centrala din Bucuresti. Scopul acestei institutii era acela de a le aduca pe fetele de vita nobila, insa nu acesta este motivul pentru care scoala a capatat notorietate.
Spre sfarsitul secolului, arhitectul Ion Mincu a fost insarcinat cu proiectarea unui nou sediu (aflat acum in plin proces de restaurare). Asa cum scrie si la intrare, lucrarile au inceput in 1890, iar rezultatul s-a dovedit a fi unul spectaculos. Va semnalez braul din ceramica ce impodobeste fatada si porticul interior, o adevarata dovada de virtuozitate arhitecturala. De asemenea, cladirea este in forma de patrulater, in centru existand o gradina spre care dau o multime de ferestre mari, luminoase, proiectate in stilul neo-romanesc.
Pe fatada sunt zugravite portretele unor mari personalitati istorice, cum ar fi Clara Doamna, Elena Rares, Doamna Chiajna, Carmen Sylva si Elena Cuza, adica o adevarata panoplie de exemple pentru viitoarele eleve ale scolii. Printre cele care au invatat aici se numara scriitoarele Zoe-Dumitrescu Busulenga, Lucia Demetrius si chiar actritele Ana Cartianu, Oana Pellea ori Smaranda Gheorghiu, celebra militanta feminista. Daca vreti sa vizitati scoala, adresa este str. Icoanei, nr 3-5, sector 2, Bucuresti. Puteti ajunge aici cu troleibuzul (79, 86), tramvaiul 5, autobuzul (133, 136, 226, 385) sau cu metroul (statia Piata Romana).
Trenul Regal
Daca ai trecut de cateva ori pe langa padurea dintre Mogosoaia si Buftea si ai intalnit semnul „Trecerea interzisa”, intrebandu-te ce se gaseste dincolo de el, noi iti oferim raspunsul. Daca obtii aprobare de trecere, ajungi intr-o zona detinuta de CFR unde zace Trenul Regal, o bijuterie a cailor ferate, care functioneaza perfect si poate fi inchiriata pentru suma de 15 000 euro/ zi. Cam mult pentru buzunarul nostru, dar sa arunci o privire nu costa nimic.
Trenul despre care va vorbim a fost realizat la ordinul regelui Ferdinand si finalizat in 1928, insa in acelasi hangar se mai afla alte doua trenuri care i-au apartinut lui Ceausescu. Cu primul, au calatorit personalitati precum Carol al II-lea, Regele Mihai, dar si fosti conducatori precum Nicolae Ceausescu sau Gheorghe Gheorghiu-Dej. In 1984, Ceausescu a decis ca vrea sa aiba propriile trenuri, asa ca a comandat doua: au motoare Rolls Royce, ating peste 160 km/h, iar doua dintre cele 17 vagoane sunt blindate. Ce putem sa gasim in aceste trenuri? De toate, de la sali de sedinta, restaurante, dormitoare si pana la sufragerii, zone de relaxare si vagonul secret, la care nu are nimeni acces.
Ar mai fi de mentionat ca aceste doua trenuri comuniste au cate un aruncator de grenade cam in fiecare coltisor. Totul este tapetat, mobilierul e lucrat manual, din lemn alb, cuverturile sunt din matase fina, iar peste tot sunt sertare secrete in care se spune ca erau tinute arme. De asemenea, o sa dati de foarte multe pasaje si usi secrete si asa mai departe.
Cu toate acestea, nu toata lumea poate sa viziteze, asa ca informeaza-te din timp cum ai putea sa obtii aprobare. De asemenea, va trebui sa mergi cu masina ta sau sa rogi un prieten, pentru ca nu prea ai mijloace de transport care sa te duca la destinatie.
Sursa: qbebe.ro
