Din confortul casei este minunat să-i urmărești pe cei care pleacă în aventura vieții lor pe munte, practicând diverse tehnici de supraviețuire, montând corturi și procurându-și hrana din pădure. Totul pare atât de palpitand încât ai vrea să fii acolo, să simți adrenalina și satisfacția pe care o au ei.
În schimb, când vine momentul să pleci în drumeție ți se pune un nod în gât și îți faci tot felul de scenarii ciudate care te împiedică să-ți păstrezi entuziasmul.
Totuși, mersul pe munte nu este atât de extrem pe cât pare. Mersul pe munte nu e nicio filosofie. Sunt câteva reguli de bază pe care trebuie să le respecți și vei supraviețui. Asta pentru că pe munte trebuie să te adaptezi. Să te adaptezi la traseu, la condițiile meteorologice și, poate cel mai important, să te adaptezi la limitele tale. Sunt însă oameni care privesc mersul pe munte ca pe o acțiune extrem de periculoasă, ba chiar iresponsabilă. Ei refuză astfel să facă drumeții și să se bucure de una dintre cele mai frumoase părți ale țării noastre. Cum s-a ajuns aici?
Ei bine, un rol important îl joacă miturile care s-au propagate de-a lungul vremii, fiind considerate adevăruri universal valabile de către cei mai temători.
Iată câteva mituri pe care să nu le iei în seamă atunci când vrei să pornești într-o drumeție pe munte.
Pe munte te atacă ursul.
Asta este probabil cea mai frecventă scuză pe care o invocă cei care nu obișnuiesc să se plimbe pe munte. Da, ursul te poate ataca, dar doar dacă te întâlnești cu el și mergi să-l tragi de urechi și să-l întrebi dacă s-au copt afinele. Altfel, ursul e la fel de speriat ca și tine și nu vrea decât să-și apere teritoriul și puii, dacă e cazul. Așadar, dacă intri pe un traseu într-o zonă frecventată de urși, nu te abate de la cărare, nu flutura cârnați afumați pe lângă tine și dacă știi vreun cântec sau ai de povestit ceva, fă-o. Dacă aude zgomot de la distanță, ursul se retrage. Natura s-a obișnuit cu oamenii și îi vrea aproape atât timp cât aceștia nu vor să-I facă rău.
Vine ursul și te atacă în cort.
Așa de important te crezi încât să te viziteze regale pădurii? Dacă dormi cu capul pe cârnați afumați sau lași la vedere alte bunătăți, s-ar putea să fii vizitat. Altfel, ursul nu atacă din senin. Dacă vine prin locul de campare, o face ca să caute mâncare. Și o va lua dacă o va găsi. Prin urmare, sigilează-ți bine mâncarea, pune-o în câteva pungi și leag-o într-un copac la cel puțin 50 de metri de cort. Dacă totuși vine ursul, se va opri acolo. Mic pont: dacă din cine știe ce motiv îți place să dormi cu mâncarea în cort, un cort cu două ieșiri ți-ar prinde bine. Sharing is caring, dar în pădure e bine să-ți ții mâncarea pentru tine, într-un loc cât mai sigur.
Drumul până la munte e lung și obositor.
Chiar dacă nu stăm cel mai bine la capitolul infrastructură, nu există oraș în țară din care să nu poți ajunge la munte în maximum 4 ore. Avem noroc de o țară cu relief variat iar lanțul Carpatic este accesibil tuturor. Pentru cei din Dobrogea, munții Măcinului sunt superbi și foarte la îndemână. Nu ai mașină? Nicio problemă. Există trenuri pentru care îți poți cumpăra bilete online, iar dacă ești student, fericirea este și mai mare pentru tine. Îți poți cumpăra bilet online gratis.
De asemenea, există autocare pentru care poți cumpăra bilete online, există prieteni care au mașină și cu care poți împărți costurile combustibilului și bineînțeles, pentru cei care obișnuiesc, există autostopul. Dacă vrei să mergi la munte, ai cu ce ajunge. Important este doar să vrei, opțiuni există.
Nu ai cu cine să mergi pe munte.
E minunat să petreci timp de unul singur, să te redescoperi, să meditezi și să-ți pui ordine în gânduri. Cele mai frumoase amintiri o să le capeți în aventurile în care pornești singur. Totuși, dacă prietenii tăi nu obișnuiesc să meargă pe munte și nu-ți face plăcere să pleci singur, există și alte variante. Sunt foarte multe cluburi montane în care te poți înscrie și cu care poți merge pe munte în ture organizate.
Ai numai de câștigat: cursuri teoretice și practice de supraviețuire, primul ajutor, geografie, acces la echipament, acces la sporturi extreme asigurate de personal calificat, acces la reduceri în magazinele de profil sportiv, participarea la diverse acțiuni de echipă, contact cu oameni de munte etc. Dezavantaje nu prea există. Cotizațiile sunt de obicei infime, meritând oricum fiecare bănuț.
Dacă nu vrei să te înscrii într-un grup pe termen lung există site-uri și grupuri pe platforma Facebook pe care se organizează ture pe munte, atât pentru începători cât și pentru cei mai experimentați care se află, la fel ca tine, în căutarea unui grup. Ce scuză mai ai acum?
Trebuie să ai condiție fizică bună să mergi pe munte.
Asta doar dacă vrei să te iei la întrecere cu ursul sau să faci vreun maraton. Ca să ajungi pe munte în niște locuri frumoase, nu ai nevoie de antrenament la sală cu o lună înainte. Trebuie doar să mai fi mers măcar pe jos până atunci, să ai încălțări potrivite și să-ți organizezi bine traseul.
Caută pe internet detalii despre traseul pe care vrei să-l faci: timpul, gradul de dificultate, diferența de nivel și sezonul în care se poate face. Deci ia-o încet. Începe cu ture scurte de 2-3 ore pe drumuri forestiere și apoi îți reglezi ritmul și gradul de dificultate. E doar mers. Te oprești sau te întorci oricând vrei tu. Relaxează-te.
Pe munte este frig mereu.
Ce-I drept, ăsta nu este niciun mit. Indiferent de anotimp, mereu va fi mai răcoare pe munte. De asta mergi la munte, nu-I așa? Să simți aerul tare în plămâni, să fugi de betoanele fierbinți și să-ți oxigenezi creierul. Mitul este că frigul nu e un impediment pentru tine ca să mergi pe munte. Există haine făcute special pentru asta.
Bluzițe subțiri care țin de cald, geci foarte ușoare care fac față vântului și tot felul de articole special create pentru așa ceva. Cu cortul potrivit, sacul de dormit bine ales și câteva articole de îmbrăcăminte bune, frigul nu este o problema nici pentru campat pe creste. Fără hainele potrivite, și în parc este frig. Trebuie doar să te adaptezi. Informează-te bine înainte și vei avea parte de aventura vieții tale.
Pe munte te poți rătăci.
Asta se poate întâmpla doar dacă ai chef de jocul Baba Oarba prin munți sau ignori complet marcajele de pe munte. Altfel, România are unele dintre cele mai bine marcate trasee din Europa. Dacă verifici o hartă sau indicatoarele de la intrarea în traseu şi ştii ce marcaj trebuie să urmezi, nu ai cum să te pierzi. Mai mult de atât, din când în când există şi indicatoare care îţi spun cât mai ai până la destinaţie. E drept că există și excepții, dar ăsta e încă un motiv să te documentezi înainte să pleci.
Echipamentul pentru munte este scump.
Dacă vrei să te îmbraci de la cele mai mari branduri de pe piață, poate. Dacă știi unde să cauți și îți place să vânezi reduceri, toată afacerea te va costa mai ieftin decât te așteptai. Cea mai importantă piesă a echipamentului și prima pe care ar trebui să o cumperi este o pereche de bocanci. Pentru început poți încerca unii de vară, nu prea scumpi ca să te obișnuiești și să vezi cum te simți și de ce ai nevoie.
Niște bocanci buni, pentru 3 sezoane, impermeabili și cu talpă care te face să crezi că plutești costă în jur de 100 euro. Și îi poți folosi atât pe munte cât și în oraș, iarna. Restul echipamentului ți-l vei procura în timp, în funcție de nevoi. Haine speciale pentru activități sportive se găsesc în magazinele de profil și poți arunca un ochi chiar și prin magazine second-hand, vei fi surprins câte articole vei găsi.
Crestele sunt prea înguste și te poți dezechilibra.
Pentru acest mit sunt de vină pozele pentru că distorsionează puțin realitatea. În fotografii muntele poate părea intimidant, însă, în realitate este mult mai ușor. Nu lăsa deci fotografiile să te păcălească. Ceea ce pare o potecă de câțiva centimetri e de cele mai multe ori o cărare de jumătate de metru sau, de și mai multe ori, o cărare ce ocolește creasta.
Pasajele cu lanțuri și cabluri sunt periculoase.
Pasajele respective nu sunt periculoase tocmai pentru că sunt echipate cu lanțuri sau cabluri ajutătoare. Trebuie să știi că niște oameni bine pregătiți precum salvamontiștii s-au ocupat de treaba asta și au găurit stâncile tocmai ca să agațe un fel de „mânere” de care să te ajuți pentru a trece. Aș putea spune astfel că nu porțiunile astea sunt cele mai dificile dintr-un traseu, ci sunt cele mai ușoare. E mult mai bine să te agăți de un mâner decât de o rădăcină sau o piatră.
Cam astea sunt cele mai cunoscute mituri de care oamenii se lasă intimidați atunci când se gândesc să plece pe munte. Uită de ele și pornește în drumeție cu mintea goală pentru a trăi propria experiență și pentru a-ți forma o opinie personală despre ce înseamnă muntele.
