Am intrat în Galaţi noaptea târziu, după ce strigoii Sfântului Andrei îşi făcuseră deja de cap. Văzut în fugă prin geamul maşinii ca pe un film de groază ce mi se derula prin faţa ochilor, oraşul părea posedat. Maşinării gigantice şi luminoase din care oamenii ţipau ca din gură de şarpe, resturi pe jos, străzi închise, grupuri de oameni grăbiţi pe străzi pustii în mod normal, girofaruri şi poliţişti îngroziţi. Noroc c-am reţinut ce-mi spusese mama şi aveam o căpăţână de usturoi la mine să-mi ţină de pază. Am blocat uşile maşinii şi am calcat acceleraţia spre casa părinţilor.
Mai demult, de frica strigoilor, oamenii se adunau cât mai mulţi într-o casă, ungeau uşa cu usturoi şi o ferecau. Nimeni nu trebuia să rămână afară pentru că strigoii morţi îşi părăseau sicriile iar cei vii trupurile şi umblau nestingheriţi pe drumuri ca să-şi aleagă conducătorul pentru un an de zile. Eram sigură că asta e seara aceea. Legenda părea că devine realitate. E foarte ciudat pentru că până acum, pentru mine, Sărbătorile Galaţiului înseamnau zilele libere când se aprind luminiţele de Crăciun, oraş fremătând cu oameni bucuroşi, miros de vin fiert şi scorţişoară, tarabe cu meşteşugari de la care cumpăr turtă dulce, scene cu muzică şi un final cu artificii. Cel puţin aşa-mi aminteam din copilărie, când am luat parte ultima dată la asta.
Acum lucrurile stau cumva altfel. Deşi Sărbătorile Galaţiului se referă la Sfântul Andrei – patronul spiritual al oraşului şi la ziua naţională ce-i urmează, bişniţarii au invadat oraşul şi au transformat o sărbătoare românească într-o oportunitate de a vine mărfuri de import de proastă calitate la preţuri de unicat. Ce-a mai rămas din ce-mi aminteam eu sunt scenele pentru concertele de seara, meşteşugarii cu mărfuri româneşti şi ţăranii cu mâncare ca la mama acasă. Am încercat anul ăsta să retrăiesc Sărbătorile oraşului aşa cum mi le aminteam, să văd partea bună şi frumoasă a lucrurilor şi aproape că am reuşit.
Mi-am agăţat aparatul de fotografiat compact Nikon Coolpix S3100 de gât şi am fotografiat continuu, discret, fără să dezlipesc aparatul de corp. Nu-ţi voi arăta nici strigoii şi nici mărfurile lor. Îţi voi arăta ce îmi place mie la Sărbătorile Galaţiului şi la oraşul acesta. Îţi voi arăta partea frumoasă a lucrurilor şi cum poţi să le găseşti.
Parcul Viva Galați – unul din locurile de petrecere ale acestor sărbători.
De Sărbătorile Galațiului poți ieși pe străzi cu burta goală. Ai de unde alege ca s-o umpli.
E obligatoriu că orice copil ieșit pe străzi la Sărbătorile Galațiului să ronțăie acadele colorate.
Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/city-break/sarbatorile-galatiului.html
