Cum spuneam în prima parte a acestui articol, Bucureștiul este un oraș plin de surprize și legende, ce se ascund la fiecare colțișor de stradă. Unele sunt mai ieșite din comun, altele însă sunt mai puțin interesante. Cu toate astea, aceste locuri merită descoperite în esența lor, nu doar din perspectiva contemplării.
Mulți dintre noi probabil am văzut cel puțin o dată Foișorul de Foc sau am mers cel puțin o dată pe recunoscuta Stradă Franceză, însă câți dintre noi cunoaștem poveștile sinistre care le înconjoară? Fiecare poveste în parte este specială și diferită, iar oamenii sunt din ce în ce mai atrași de astfel de fenomene paranormale.
Misterele Bucureștiului sunt gata să te învăluie și să îți taie respirația, tu ești pregătit să le descoperi?
Foișorul de Foc
Foișorul de Foc este una dintre cele mai vechi și frumoase clădiri ale Capitalei, datând încă din secolul al XIX- lea. Acesta a fost un laitmotiv al Bucureștiului, fiind prezent printre versurile melodiilor consacrate în cultura românilor.
Popa Nan e o stradă înspre Hala Traian, de la Foișor până-n Piața Vitan
Mircea Vintilă, Strada Popa Nan
În prezent, acesta găzduiește Muzeul Național al Popierilor, unde vizitatorii pot admira exponate legate de istoria pompierilor români, de la înfiinţarea sa şi până în zilele noastre. Tot în muzeu se poate vizita şi o colecţie de autospeciale de intervenţie la foc, dar şi o minunată colecţie de pompe manuale pentru stins incendii.
Cu toate astea, Foișorul de Foc este un loc unde energiile nu au fost tocmai cele mai pozitive, fiind vorba de o serie de fenomene și evenimente ciudate pe care oamenii le-au raportat de-a lungul timpului. De exemplu, se vorbește despre pompierul care a murit între zidurile clădirii din cauza unei combustii spontane. Se spune că în fiecare zi de 9 a fiecărei luni, cu jumătate de oră înainte de Miezul Nopții, la geamurile foișorului de pot observa lumini dubioase.
De asemenea, o altă legendă la fel de adorată de adepții fenomenelor paranormale este cea care a supranumit clădirea Foișorul Sinucigașei. Legenda ne spune că în urmă cu câțiva ani, o femeie bănuia că soțul său, un pompier, o înșela chiar cu una dintre spălătoresele de la serviciul său. Astfel, tânăra trădată a căutat dovezi ale infidelității soțului său chiar aici în Foișor. Finalul poveștii nu este unul tocmai frumos, aceasta prăbușindu-se de la etajul trei și rupându-și gâtul.
Sunt câțiva oameni care consideră că fantomele celor doi ghinioniști care au murit pe holurile clădirii încă bântuie aceste locuri. Mulți dintre vizitatorii muzeului au semnalat stări ciudate și dureri spontane la contactul cu Foișorul de Foc.
Orfelinatul de pe Strada Franceză
O „cărare” frumoasă, parcă scoasă din povești, Strada Franceză aduce cu farmecul său și o poveste tulburătoare.
Fie că am străbătut la pas într-o după-amiază liniștită aleile Centrului Vechi al Bucureștiului, fie că ne-am legănat pe străzile sale venind din club într-o noapte obositoare, cu siguranță ne-am plimbat sau ne-am întâlnit cu Strada Franceză.
Povestea îl are drept protagonist pe Stavrache Hagi-Orman, un om care ne-a dovedit că răutatea nu are margini și nici limite. El era patronul orfelinatului care poposea chiar pe strada noastră, între numerele 13 și 14. El aducea copiii străzii acolo sub pretextul de a-i ajuta și a le oferi un cămin, resurse și dragoste. Însă lucrurile nu stăteau așa.
Patronul simțea o bucurie de neînchipuit văzând sufletele acelea chinuindu-se, din aceasta cauză Stavrache Hagi-Orman refuza să îi hrănească sau să ofere apă celor mici. Mulți dintre ei se înfometau și se deshidratau până își dădeau sărmanele suflete.
Se spune că acești micuți nu și-au găsit liniștea, iar cele peste 200 de suflete neajutorate încă bântuie acele locuri. Oamenii spun chiar că în anumite nopți, Strada Franceză este absorbită de țipetele și plânsetele unor copii, iar de multe ori sunt descifrate cuvintele „vrem apă”.
Școala Centrală
Nu în ultimul rând, trebuie să vorbim despre Școala Centrală, fostul Pensionat Domnesc de Fete, care se află pe Strada Icoanei și în prezent este unul dintre cele mai căutate centre de învățământ pre-universitar. CU toate astea, se spune că nici Școala Centrală nu are liniște.
În trecut, aceasta funcționa ca școală cu internat, destinată fetelor care făceau parte din familiile elitiste din București. Acestea erau însă supuse unor chinuri groaznice și suportau cu greu comportamentul sever și agresiv al cadrelor didactice.
De asemenea, se spune că imobilul este de o complexitate straine. Subsolul său este capătul unor tunele secrete, iar multe dintre camere sunt fie secrete, fie cu un aranjament ciudat.
Aici se întâmplă chiar și în prezent fenomene stranii, cum ar fi uși trântite fără nicio forță din exterior, obiecte care levitează, voci și sunete ciudate sau jocuri stranii de lumini. Cu toate astea, oamenii care o frecventează s-au obișnuit cu ele și nu se mai lasă surprinși de acestea.
