Am vizitat multe case memoriale, dar nici una dintre ele dedicată amintirii unui actor. Despre amenajarea Casei memoriale Amza Pellea de la Băilești auzisem de mult. Nu cutezam însă a gândi că aș putea să o vizitez dat fiind faptul că drumurile mele nu prea mă poartă prin acel îndepărtat colț de țară. De curând, hotărâți să vedem noul pod Calafat – Vidin, am planificat o scurtă ieșire în Bulgaria, de astă dată în partea ei cea mai nord-vestică, zonă în care nu ajunseserăm niciodată.
Cum drumul de la București – prin Pitești, Slatina, Craiova, Calafat – trece prin apropiere de Băilești, ocazia de a vizita casa lui Nea Mărin sosise și trebuia deci fructificată. Cine știe când va mai apărea o alta?
Cum am ajuns?
Municipiul Băileşti se află la 57 km distanță de Craiova şi la 32 km distanţă de Calafat. De pe șoseaua națională, venind dinspre Craiova, după Perișor, în satul Giubega, virăm la stânga (există indicator) și continuăm 12 km până la Băilești. Drumul este bun, asfaltat și străbate câmpuri mănoase și o localitate. Intrarea în municipiu – ca orice periferie de oraș românesc – mai lasă de dorit. Șoseaua este spartă, cârpită, apoi spartă alături, iar construcțiile sunt modeste.
Situat pe partea dreaptă, sub un pom rămuros, un panou galben de pe care ne privește mirat chiar Nea Mărin, ne urează bun venit și ne invită să vizităm casa memorială a marelui actor, unul dintre fiii Băileștiului. Informațiile de pe panou nu sunt actualizate. Casa memorială de pe Strada Eremia Grigorescu nu se află la numărul 32, ci la numărul 58 (am aflat că între timp s-a făcut o nouă numerotare), iar programul de vizite (8-18) înscris pe panou nu este conform celui de la casa memorială (8-12 și 16-20). Acest al doilea aspect nu trebuie însă să vă îngrijoreze deoarece acolo există cineva care vă va primi oricând mai ales dacă va afla că veniți de departe.
Deci, intrând în oraș pe Strada Craiovei, am căutat Strada Eremia Grigorescu, nr. 58. De la Monumentul Eroilor, continuăm înainte pe Strada Victoriei, apoi virăm la stânga, pe a patra stradă care este chiar General Eremia Grigorescu. După intersecția cu Strada Independenței continuăm încă puțin și vedem pe partea dreaptă, la numărul 58, Casa memorială Amza Pellea. În oraș nu sunt indicatoare până la obiectivul căutat, dar orice localnic va ști să vă îndrume și va fi dispus să vă dea informațiile necesare.
Casa memorială Amza Pellea
Cine a fost Amza Pellea cred că știe toată lumea. Chiar și generațiile mai noi nu se poate să nu fi auzit de Amza Pellea – unul dintre cei mai mari actori români, rămas în amintirea publicului prin roluri memorabile: Mihai Viteazul, Decebal, voievodul Basarab, Ipu şi Nea Mărin, ultimul fiind – poate – cel mai cunoscut și cel mai îndrăgit rol al său. Maniera în care şi-a interpretat personajele i-a adus şi câteva premii, unul dintre ele fiind acela de „Cel mai bun actor” decernat la Festivalul Internaţional de Film de la Moscova în 1977. Amza Pellea a părăsit această lume la doar 52 de ani, lăsând în urmă o prestigioasă carieră artistică şi o fiică – Oana Pellea – care i-a moştenit talentul și i-a urmat pe scenă.
Casa memorială Amza Pellea din Băilești a fost inaugurată în 2008, an în care s-au comemorat 25 de ani de la moartea actorului. În frunte cu primarul, fără sprijinul autorităților, localnicii au amenajat casa memorială pe care urma să o vizităm și noi, casa în care viitorul actor și-a petrecut copilăria. Construcția este veche, ridicată în anul 1908. Deci, inaugurarea micului muzeu coincide cu aniversarea a 100 de ani de existență a clădirii. Privind din exterior, remarcăm frumuseţea cam ofilită a construcției cu decorațiuni la colțuri, deasupra ferestrelor și sub streșini, precum și placa de marmură albă pe care stă scris: „În această casă a crescut și format pentru viață marele actor Amza Pellea (1931-1983) „.
Un domn în vârstă care locuiește în casele din curte, ne-a deschis și ne-a însoțit în vizita noastră povestindu-ne fără contenire fragmente din amintirile sale legate de Amza Pellea, de vizitele și de nopțile vesele pe care actorul le petrecea împreună cu localnicii la un pahar de zaibăr, de glumele sale… De asemenea, ne-a vorbit despre munca de amenajare a muzeului și despre activitățile comemorative care au loc aici din când în când.
Zona care se vizitează nu este foarte mare. Casa Memorială Amza Pellea cuprinde doar două încăperi despărțite de un hol larg. În hol, pe peretele din față, se află chipul actorului care râde cu poftă, parcă bucuros de oaspeți. Aproape de intrare, în stânga și în dreapta, sunt două busturi ale marelui actor.
În camera din stânga, numită sugestiv „Camera lui Nea Mărin”, sunt etalate – printre altele – obiecte folosite în timpul filmărilor peliculei de mare succes „Nea Mărin miliardar”. Aici, sub forma unor bancnote de 100 de dolari, vedem afişul binecunoscutului film, precum și costumația oltenească a lui Nea Mărin cu papornița în care își ținea prazul. Mai vedem o veliță tradițională, covoare oltenești, o ladă de zestre și nenumărate obiecte nelipsite din gospodăriile tradiţionale olteneşti – blide, linguri de lemn, ulcioare, căni de lut. Pereții sunt împânziți de tablouri cu chipul actorului. Printre ele ni se semnalează portretele părinților deasupra cărora tronează o crenguță uscată de busuioc. Un mic tablou aflat lângă acesta, îl reprezintă pe Amza mic copil, cocoțat pe scaun pentru a fi fotografiat.
Cea de-a doua încăpere – „Camera omului Amza” – încearcă să reproducă sufrageria lui Amza Pellea din Bucureşti. Peste tot pot fi văzute fotografii de familie sau instantanee din viața sa artistică, dar şi lucruri personale – o tabacheră, o pălărie, o lansetă cu care – uneori – Amza se delecta pescuind. Pe birou, pe o filă, sunt aşternute cuvintele unei poezii scrisă chiar de mâna lui. Tot în această încăpere, înrămate și agățate pe peretele de lângă ușă, am văzut certificatul de botez al lui Amza Pellea și două diplome prin care îi este recunoscut talentul actoricesc.
La Casa memorială Amza Pellea – Băilești am trăit momente de mare emoție privind chipul actorului dispărut, al cărui glas parcă străbate și acum până la noi. Acolo, între pereții vechii case, ne-am întâlnit nu numai cu chipul, ci și cu spiritul lui. La plecare, mulțumind gazdei noastre, am pășit cu smerenie peste steaua – copie a celei de pe Walk of Fame București acordată „in memoriam” în aprilie 2011, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la naştere.
Puțin despre Băilești
Circulă mai multe legende cu referire la formarea și la numele așezării Băilești. Una dintre ele spune că numele localității provine de la numele ciobanului Băilă din Mărginimea Sibiului care ierna adesea cu oile sale pe câmpurile din apropierea actualei localități, în cele din urmă întemeind acolo o așezare – satul Băilești.
Dincolo de orice legendă, la 4 ianuarie 1536, în timpul domniei lui Radu Paisie, vechile documente vorbesc despre existența satului Băilești încă din vremea lui Mircea cel Bătrân. Localitatea era cunoscută încă de pe atunci datorită târgurilor săptămânale și a bâlciurilor anuale care se organizau acolo, ca și datorită numărului mare de locuitori pe care îl avea.
În 1828, vatra satului a fost mutată în locul în care se află și în prezent, pe o moșie a prințului Gheorghe Știrbei. Se spune că însuși prințul a întocmit planul străzilor – paralele, cu intersecții largi, astfel încât „să poată întoarce carul lung dintr-una”. Dezvoltarea ulterioară a localității, numărul mare de locuitori (devenise cea mai mare comună rurală din țară), au făcut ca – în urma unui decret regal – la 3 mai 1921 Băilești să devină comună urbană. Mai târziu, la 4 iulie 2002, Băilești va fi declarat municipiu.
Am avut ceva timp și pentru o plimbare prin centrul civic. Orașul este foarte curat și are un parc minunat. Monumentul închinat eroilor băileșteni morți pentru patrie în primul război mondial, amplasat în intersecția de lângă zona pietonală, este unul dintre cele mai frumoase de acest gen pe care le-am văzut. Clădirile, în alternanță de vechi și nou, nu sunt foarte înalte. Lângă foișorul din parc, o lucrare de artă modernă amintește de țăranii din Băilești care în 1907 s-au ridicat la luptă pentru libertate și drepturi sociale. Pe Strada Locotenent Becherescu am văzut casa care adăpostește Clubul Pensionarilor și Redacția Gazetei de Băilești, iar mai aproape de biserică am văzut monumentul dedicat locotenentului erou Becherescu mort pentru patrie în 1916 și al sublocotenentului Nicolae Poenaru, de asemenea mort în războiul din 1916.
Băilești este locul de care se leagă numele mai multor personalități începând cu ciobanul Băilă – întemeietorul așezării și cu Prințul Știrbei – proprietarul moșiei, cel care i-a trasat străzile și i-a prezis statutul de așezare urbană. Băileștiul înscrie în cartea sa de onoare nume de actori (Amza Pellea, Dumitru Furdui, Marcel Iureș), pictori (Florin Țonea, Ileana Victoria Dragomirescu), precum și mai mulți sportivi în frunte cu Jean Pădureanu – manager sportiv. De asemenea, tot de la Băilești s-a ridicat și Ion Cioabă – mai marele romilor.
Referitor la locul natal, Amza Pellea mărturisea: „Oricât voi trăi şi oriunde va fi să mor, rămân băileştean până în străfundul sufletului”. Și băileștenii l-au iubit și îl iubesc pe Amza. În afară de casa memorială pe care i-au amenajat-o, în Băilești există o stradă și o școală care îi poartă numele. În parcul oraşului, în memoria sa, a fost înălțată o troiţă, iar fântâna din centrul oraşului îi este dedicată.
Sursa: amfostacolo.ro
