Cui nu-i place să se răsfețe? Cu toții ne dorim în fiecare zi o porție generoasă de atenție pentru corp și minte. Ne transformăm casele în mici sanctuare de relaxare, visând cu ochii deschiși la cel mai frumos SPA. Vizităm diferite centre de wellness, ba chiar plecăm și în străinătate pentru un pic de răsfăț mai “altfel”. Însă, de cele mai multe ori, locurile superbe după care tânjim se află chiar sub nasul nostru, la o aruncătură de băț.
Dacă vrei să afli cum se rasfățau zeițele, cum își duceau traiul cei mai bogați oameni ai Antichității, locul acesta este spațiul ideal pentru a te transpune într-o cu totul altă lume.
Deși m-aș fi bucurat să fi descoperit mai devreme acest loc, sunt convinsă că e prima oară când auzi de Băile de la Geoagiu.
Cum ajungi aici?
Staţiunea Geoagiu Băi, în centrul căreia se află ruinele complexului termal din Antichitate, este situată pe Valea Geoagiului, la 5 kilometri de oraşul Geoagiu. Aici se poate ajunge pe trei rute din vestul ţării, trecând prin Deva. Cea mai accesibilă este Autostrada A1. Nodul rutier care face legătura cu DN 7 şi şoseaua de intrare în Geoagiu se află la ieşirea din Orăştie. De la coborârea de pe autostradă, trebuie să te întoarci aproximativ doi kilometri spre Orăştie, până la sensul giratoriu aflat la intrarea în Geoagiu.
Pe Drumul Naţional 7 se poate ajunge din Deva, pe ruta Deva – Simeria – Orăştie – Geoagiu, iar cea mai scurtă variantă este drumul judeţean 705, pe Valea Mureşului, pe ruta Deva – Simeria – Geoagiu.
Această zonă de băi, loc minunat pentru relaxare, are o vechime de peste două milenii. În Antichitate, acest spațiu era considerat o așezare luxoasă, destinată doar capetelor luminate și celor bogați. Asta ni s-a transmis prin viu grai, de către strămoși, dar dovezile vorbesc de la sine. Aici s-au găsit 11 plăcute votive din aur și numeroase altare închinate zeităților și nimfelor. Acestea au fost descoperite în ultimele decenii chiar sub ruinele fostului complex de ape termale.
Încă se mai simte în aer parfumul vremurilor apuse, ecoul rasetelor zeităților răsunând pe la colțuri. Deși nu cunosc mulți oameni acest loc, călătorii care au descoperit stațiunea Geoagiu sunt impresionați, venind pentru apă de calitate istorie și legende.
Stațiunea Geoagiu Băi, acum aproximativ două milenii, era împânzită de sanctuare și monumente închinate nimfelor și zeităților tămăduitoare. Epicentrul acestui loc, Germisara, a fost în Antichitate un adevărat centru SPA, la care aveau acces doar cei aleși, crema societății din Dacia Romană.
Germisara, așa cum este cunoscut locul din moși-strămoși, este o stațiune în care te poți bucura în voie de beneficiile apei termale. Mulți turiști pleacă încărcați cu provizii de apă termală. Spun bucuroși că o folosesc pentru a se delecta chiar din confortul casei cu o baie cu apă termală, iar unii o folosesc chiar și la gătit.
Ce ne spune istoria despre acest loc ?
Potrivit arheologilor, băile de la Germisara erau dispuse pe două niveluri. Cel superior consta dintr-un sistem de camere de baie, din care s-au păstrat fundaţiile, o parte a elevaţiei, podeaua şi canalele. „Tot aici au fost descoperite altarele sau bazele de statui, precum şi statuia de marmură a Dianei. La nivelul bazinului natural au fost săpate în stâncă mai multe camere de baie care comunicau între ele.
Întreaga zonă era sacră, iar centrul cultului îl constituia tocmai bazinul natural, craterul din care izvora apa“, afirmă arheologii Ioan Piso şi Adriana Rusu Pescaru în cercetarea „Nymphaneum-ul de la Germisara“, publicată în „Revista monumetelor istorice“ (numărul I, Bucureşti, 1990).
Complexul cu izvoare termale a fost părăsit după retragerea romanilor din Dacia, iar până în Evul Mediu nu mai există informaţii documentare despre el. La mijlocul secolului al XVI-lea, un document arăta că Ioan Sigismund Zápolya, regele Ungariei, a amenajat aici un loc de baie curativă pe care îl folosea adeseori.
Staţiunea înfiinţată peste ruinele SPA-ului antic de la Germisara s-a dezvoltat la începutul secolului trecut. În deceniile următoare, noile construcţii au acoperit, potrivit arheologilor, o parte însemnată din teritoriul vechii aşezări.
Izvoarele termale care ajungeau în trecut şi în bazinul natural au fost captate şi folosite la alte bazine. La sfârşitul anilor 1980, fundul craterului a fost reamenajat şi transformat într-o piscină construită din beton, care nu are însă nimic în comun cu înfăţişarea arhaică a bazinului.
Acest loc este apreciat extrem de mult de călători. Deși are un potențial turistic fenomenal, locul încă nu a fost exploatat. Spațiul ce poartă amprentele Antichității promite experiențe minunate turiștilor ce-l vizitează, chiar și acum, după atâta timp.
