fbpx
550

Se spune că nu poți ajunge niciodată să cunoști pe de-a-ntregul o țară pentru că, oricât de mare ar fi bucata de viață petrecută între granițele ei, apar negreșit tot soiul de colțișoare, de te miri unde, care te lasă cu gura  căscată. Convinși fiind până în măduva oaselor că weekendurile, departe de a fi lăsate de Dumnezeu pentru pus rufe la uscat și aspirat holul de la intrare (datorii obligatorii, firește, dar de nelăsat pe umerii sfârșiturilor de săptămână), trebuie dedicate pe cât posibil… cunoașterii. Și cum n-am descoperit încă cale mai bună de a cunoaște decât călătoriile (nu spunem că n-ar exista, dar noi, personal, n-am aflat încă de vreuna), ținem morțiș să parcurgi cele înscrise mai jos.

Satul Rimetea, județul Alba (la 56 de km de Alba Iulia)

Nu ne puteam închipui cum ar trebui să arate un sat ca să se spună despre el cum că ar trebui să fie „cel mai frumos din Transilvania” că, vorba aceea, numai de sate frumoase nu duce Transilvania lipsă. Ei bine, toate acestea înainte să ajungem în satul Rimetea și să ne surprindem dând aprobator din cap.

Aflat la poalele Munților Trascău, înconjurat din toate părțile de întinderi de granit de până la 600 de metri și de un peisaj cum nu se poate mai pitoresc, Rimetea a fost premiată cu titlul „Europa Nostra” din partea Comisiei Europene. Lăsând la o parte, dacă poți, natura superbă ce-l împresoară și aruncând o privire arhitecturii, vei observa cât de bine a fost conservată în nuanțele secolului XIX. Casele de un alb-omăt, ferestrele verzi, precum și faptul că aici „soarele răsare de două ori”, își aduc toate aportul la valurile de turiști străini care vin și nu mai contenesc cu admirația.

Tunelul Iubirii, Obreja, Caraș-Severin

Nu ne plângem că am duce lipsă de locuri ridicate în slăvi de Uniunea Europeană și poate prea puțin favorizate de autoritățile locale, iar Tunelul Iubirii intră cu brio în această categorie. Poate i-ai auzit povestea, poate știi că singurii creatori ai acestui loc sunt natura și trecerea trenurilor, poate te-ai înfuriat și tu când ai aflat că nu există nici marcaje, nici promovare (alta decât gura virtuală a lumii).

Dacă nu, află că acest colț de poveste, înscris pe lista comorilor ascunse din Europa, a fost descoperit din pur hazard, de un cuplu de fotografi care i-au făcut dreptate și au răspândit de-a lungul și latul internetului imagini de la locul cu pricina. Și iată cum ți-am dat soluția următoarei escapade romantice, sub această boltă de vegetație, lungă de 200 de metri, fermecătoare în orice anotimp.

Castelul de Lut, Valea Zânelor (la 50 de km de Sibiu)

Nu te mustra și nu fi prea dur cu tine dacă nu ai auzit încă de această construcție de poveste, dintr-o zonă denumită cum nu se poate mai sugestiv – Valea Zânelor. Asta pentru că familia care s-a pus pe construit Castelul de Lut a început nu mai devreme de 2014.

La fel de impresionante precum pozele pe care le vei face la fața locului este povestea familiei care și-a vândut toate economiile plus casa din București pentru ca acest castel ca scos din basme să vadă lumina zilei. Și nu ne putem închipui cum crește inima proprietarilor văzând sutele de oameni care vin aici în fiecare săptămână.

Castelul de Lut este construit în totalitate de materiale naturale, iar cadrul … ei bine, să spunem că-i dintr-acelea care te fac să uiți complet că viața n-ar fi numai lapte și miere, armonie până la ultimul por și comuniune cu natura. Are Munții Făgăraș de-o parte și de alta, cerul albastru, deasupra și va trebuie să te străduiești cum nu se poate dacă vrei să nu incluzi florile în fotografiile de la fața locului. Nu credem că aducem vreo ofensă pe obrazul adevărului, afirmând că acoperișul ce imită culmile munților și, de fapt, construcția cu totul, amintește de Gaudí și de cum se mai pricepea artistul catalan să găsească punctul de întâlnire al naturii cu arhitectura.

Templul Coral, Bucuresti

Ei, asta-i o chestiune care mereu ne-a atras atenția: că poate nu ajungem nici într-o viață de om să cunoaștem toate colțișoarele naționale… asta se mai trece cu vederea. Dar unde pui faptul că există comori ce așteaptă cuminți chiar sub nasul nostru să le trecem pragul, să scoatem camerele de fotografiat și să-i dăm bătaie cu exclamări necontenite de „o, cât de frumos”. Și ca să nu o mai luăm pe ocolite, îți spunem verde în față că vorbim despre Templul Coral din București, aflat la o aruncătură de băț de Piața Unirii, construit după asemănarea Sinagoga Tempelgasse din Viena și făcând, deloc timid, notă contrastantă cu griul clădirilor ce-l înconjoară.

Cei ce au ajuns aici, vorbesc necontenit de decorațiunile minuțioase, vitraliile superbe, simbolurile ce căptușesc interiorul, amabilitatea personalului angajat și asemănarea izbitoare din exterior cu aceea a unui castel uriaș de nisip.

Nu mulți știu, dar comunitatea evreiască românească a fost cândva una dintre cele mai numeroase din estul Europei, în perioada interbelică reprezentând circa 10% din populația bucureșteană. Multe sunt semnele lăsate de trecerea numeroasă a acestora pe pământurile capitalei, dar probabil cel mai bine le descoperi într-un tur cu cei de la asociația ARCEN.

Laguna Albastră a Transilvaniei, Aghireșu 

Despre această întindere de apă s-au spus multe, dar credem că „o minune a României” o descrie cel mai corect. Faptul că nu se bucură încă de vreo infrastructură sau orice tip de exploatare turistică… ăsta-i un cuțit cu două tăișuri. Pe de o parte, nu-i tocmai floare la ureche să ajungi aici, pe de altă parte, locul rămâne unul neprihănit, nealiniat de baruri și chioșculețe (că veni vorba, trebuie să-ți aduci de-acasă toate merindele) și nevăzut de prea mulți ochi.

Se mai aude cum că peisajul aduce cu cel mediteraneean, ca două picături de apă, iar rezultatul ploilor ce au dat naștere acestei bucăți de albastru într-o veche zonă de exploatare de caolin, este de dată recentă. Propune-ți ca, nici picat cu ceară să nu lași vara asta să spele putina fără să ajungi la Cluj și fără să te scalzi în apele turcoaz ale acestei prea puțin cunoscute bijuterii mioritice.

Ochiul Beiului, Parcul Național Cheile Nerei, Beușnița

Ei iată un loc pe care l-ai jigni până peste poate dacă ai îndrăzni să adaugi vreun filtru. Se spune că apa lacului nu îngheață nici în ruptul capului, iar temperatura se încăpățânează să rămână undeva între 4 și 8 grade Celsius, dându-i-se apă la moară (metaforic vorbind ) de către izvorul care-și varsă neîncetat apele aici. Legendele despre formarea lacului nu prididesc, dar în vreme ce acestea sunt mai mult sau mai puțin înrădăcinate în adevăr, reflexiile de albastru care împroașcă atmosfera sunt cum nu se poate mai reale.

La toate-acestea mai adaugă faptul că, dacă ajungi pe-acest pământ românesc, ești recompensat cu alte două delicii pentru ochiul iubitor de natură: Cascada Bigăr și Cascada Beușnița. Acestea două, împreună cu Ochiul Beiului, fac parte din Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița; și tare îți vor mai mulțumi plămânii văzând cum îi pui la treabă în plimbări prin peisaje superbe.

Insula Călărași

Aceasta-i o bucățică de pământ, soră cu paradisul, situată la granița dintre România și Bulgaria. Închipuie-ți: nisipul nisip, pădurea pădure, apele fluviului în sclipirea jucăușă a soarelui… așa cum ți le închipui, iar agitația și poluarea nebune ale orașului, la ani lumină distanță.

Și dacă vrei să cunoști insula în cea mai bună formă a sa, așteaptă până la jumatea verii și alătură-te evenimentului 3 Smoked Olives Island Festival. Cei prin venele cărora curge dragostea pentru muzică și natură ar înclina să spună mai degrabă că merg să sărbătorească libertatea, frumusețea verii, a apelor, a verdelui copacilor și să danseze ca și cum ziua de mâine ar fi doar legendă. Tu poți să-i spui cum vrei.


Sursa: momondo.ro


Like it? Share with your friends!

550
romtur.ro

Ghid turistic

Bună, vrei să afli mai multe informații despre destinațiile turistice din România sau ai nevoie de un sfat de călătorie?