Acum mulți ani, să tot fie vreo 15, într-o zi ploioasă de toamnă, am vizitat pentru prima dată castelul de la Bran. Copiii sunt fascinați de castele și de povești misterioase dar mie nu mi-a plăcut deloc! Mi s-a părut încă de atunci că e o capcană turistică şi am simţit că banii plătiţi pentru bilet au fost aruncaţi pe fereastră. A fost, de altfel, și ultima dată când am intrat în castel.
Iarna care-a trecut am găzduit, pentru prima dată, doi couchsurferi din Germania, care nu știau nimic despre România. I-am asigurat că povestea cu Dracula nu este a noastră, că e mai bine să ocolească Branul şi i-am sfătuit să meargă în Brașov.
În Turul României cu rucsacul în spate (3) i-am întâlnit pe Valerie și pe Brian, un cuplu de canadieni care aveau planificată și o vizită la Bran. Le-am spus și lor că povestea castelului este o speculă turistică și că prea mulți îi cad în mreje. Și că vor fi dezamăgiți. Le-a plăcut mult de tot România, s-au îndrăgostit de oamenii care pe care i-au întâlnit dar ne-au mărturisit că „We were a little disappointed with the whole Dracula thing (as you had suggested we would be) as it was overly-touristy and tacky.„
Când J’info Tours ne-a invitat să petrecem românește la Bran un weekend, am primit cu bucurie. Mi-am amintit în ziua aceea de un alt Bran, al lui Radu Anton Roman și de un bulz care arăta dumnezeiește pe un grătar încins. Și-am sperat că voi redescoperi un sat pe care am evitat să-l recomand din pricina unei găselnițe turistice. Am găsit bulzul dar, dincolo de toate, am înţeles că româneşte la Bran nu e despre castel şi despre Dracula.
Româneşte la Bran e despre cum să fii gazdă
Când mergi în vizită la prietenii tăi, te întâmpină zâmbitori, te îmbrăţişează şi te aşează la masă ori deschid o sticlă de vin. Sau îţi dau o cafea. Dar când calci pentru prima dată pragul unei pensiuni iar proprietarul te întâmpină surăzător, te îmbrăţişează şi te aşează la masă ca pe cel mai bun prieten, atunci ştii că omul din faţa ta e o gazdă bună.
Am căutat de fiecare dată în călătorii să înnoptez în pensiuni mici ori în casele localnicilor pentru bucuria cu care oamenii ăştia îşi aşteaptă musafirii dar mai ales pentru serile în care poveştile curg atât de firesc încât ţi-e greu să pleci la culcare. Şi pentru că-mi place să-mi vâr nasul în casele oamenilor pe acolo pe unde merg – mă ajută să le înţeleg mai bine felul în care trăiesc, să-i simt mai bine. Pentru gesturile mici pe care le fac dar care pentru musafirul lor înseamnă cele mai frumoase amintiri din vacanţă. De data asta am găsit toatea astea la Bran, la Valea Arginţilor. Şi, bonus, o primire în cel mai dulce stil românesc: cu pâine şi sare, vişinată aromată, o sumedenie de borcane cu murături şi zarzavaturi – toate aliniate ca la expoziţie şi câte o poveste pentru fiecare piesă de mobilier din încăpere.
Citeste mai mult: https://www.travelgirls.ro/idei-de-vacanta/romaneste-la-bran.html
