Valea Vinului – popas al scriitorilor

Departe de agitația orașului și de atingerea tehnlogiei, poți găsi liniștea pierdută a satului românesc. Ulițe prăfuite, copaci bătrâni și case neschimbate. Toate acestea te teleportează într-un loc în care timpul stă în loc și așteaptă. Așteaptă ca oamenii să se mai întoarcă măcar o dată la viața de odinioară.

Transilvania este renumită pentru sfințenia cu care își păstrează locurile strămoșilor. Undeva prin nord, sub scutul munților, există un cătun ce poartă mirosul vremurilor de mult timp apuse.

Vara te îmbie la visare, iarna țese povești de basm, dar mereu te fascinează. Este chiar Valea Vinului.

Denumirea aceasta ți-a deșteptat papilele gustative, însă nu veți găsi aici nici podgorii, nici struguri pârjoliți de soare. În schimb, măreția pădurilor și bogăția apelor minerale vă va impresiona.

Deși acest loc nu este renumit pentru vinul său, localnicii s-au gândit la asta când și-au botezat satul. Dar asta doar pentru că pământurile acestui cătun sunt udate de un râu cu o culoare nemaivăzută. Acesta are o culoare arămie, acest fapt datorându-se concentrației mari de cupru din componența sa. De asemenea, unii localnici se mândresc cu acest nume spunând că apele minerale de prin părțile locului au un gust la fel de bun ca vinul.

Totuși, unde se află mai exact Valea Vinului? Ei bine, această localitate ce aparține de comuna Rodna este situată la 70 de kilometri de Bistrița, la intrare în Parcul Național Munții Rodnei.

Oameni mulți nu mai sunt pe aceste meleaguri, însă omenia din casele acestora este foarte mare. Cu puțin peste 200 de locuitori,  Valea Vinului te cucerește din prima cu peisajele superbe ce se împletesc ca într-un vis cu legendele sătenilor despre puterea acestui sat ce a reușit să îmbogățească nobilii din Transilvania în vremuri străvechi.

Satul cu pricina  a fost în urmă cu mai bine de un secol una dintre cele mai importante localități miniere. Se extrăgeau în cantități generoase aur, argint, zinc, cupru și plumb.  Se zvonește că cel mai mult s-a profitat de zăcămintele acestui loc în perioada Austro-Ungară.

În trecut, înainte ca românii să învețe să aprecieze aceste bogății, metalul prețios din Ardeal ajungea în țările din sub-vest. Istoricii atesta faptul ca aceste mine erau chiar un mijloc de garantie utilizat de domnitorii Transilvaniei si Moldovei.

Dispariția bogățiilor din Valea Vinului a făcut mare vâlvă prin părțile locului, oamenii povestind o legendă transmisă prin viu grai de zeci de ani.

Potrivit legendei, când Rodna era locuită de păgâni, în zonă trăia un principe care voia să-i creştineze pe locuitori. Neavând bani pentru a construi biserici, principele a plecat în căutarea aurului, pentru a pune bazele unui locaș de cult. Cu slujitorii săi alături, acesta a cercetat toate pădurile şi stâncile, dar n-a găsit decât plumb.

Odată, plimbându-se la poalele Vârfului Ineu, zăreşte un castel strălucitor, iar pe coridoarele castelului o femeie fermecătoare torcând. Principele a observat imediat că firul pe care-l modela femeia era din aur și a început să-și plângă durerea că nu mai găsește zare de aur pe întreg ținutul. Auzindu-i nemulţumirile, femeia îi spune că îl va face bogat cu o singură condiție. Niciodată să nu întrebe cine este aceasta.

Femeia dispare, arătându-i principelui „stânca dracului”. Împreună cu ai săi slujitori, principele  a început să sape, golind locul de aur. Zilnic principele se întorcea la femeia fermecătoare şi-i povestea despre bisericile pe care le zideşte folosindu-se de aurul găsit. Curios cu privire la cea care îl vrăjise cu frumuseţea ei, principele începe să se intereseze despre ea prin zonă. O femeie îi spune că frumoasa este Zâna Dealurilor, Izora.

Văzând că numărul bisericilor creşte cu fiecare zi, dracii, care nu suportau mirosul de tămâie şi nici glasul clopotelor, încep să îi pună beţe în roate principelui. Aceste ființe malefice îi închid drumul cu stânci. Principele văzând că drumul este blocat, a crezut că aceasta este răzbunarea zânei, pentru că a întrebat de ea, deşi îi interzisese acest lucru. Dezamăgit, principele a plecat din zonă. Zâna a crezut că principele a părăsit-o şi şi-a distrus palatul strălucitor, dar şi minele în care se găsea aur. Localnicii cred că blestemul zânei s-a împlinit, în minele din zonă nemaigăsindu-se aur și argint de atunci.  

Un loc pe care Valea Vinului îl păstrează cu sfințenie este Casa Scriitorilor. Marile personalități se retrăgeau în cele mai frumoase locuri din natură pentru a se relaxa și pentru a trăi clipe minunate în compania prietenilor. Acest loc este format din două clădiri și un foișor în care se păstra vinul dulce cu care se delectau  nobilii când se întâlneau. Liviu Rebreanu, George Coşbuc, Mihail Sadoveanu sau Lucian Blaga sunt câțiva dintre cei care erau nedespărțiți de acest loc.