Nu este o exagerare și nici un clișeu atunci când spunem că România se numără printre cele mai frumoase țări de pe mapamond. Fie că suntem patrioți sau nu, trebuie să admitem că România are locuri unice în lume, invidiate și râvnite de multe popoare. De fiecare dată, natura a răzbit, indiferent de întâmplări, și a transformat România într-un loc vizitat de mii de turiști anual. Poate că turismul nu este la fel de bine pus la punct ca în alte state, poate că avem încă multe de învățat despre ce înseamnă să avem grija de țară, însă frumusețea meleagurilor nu ne-o poate lua nimeni niciodată.
La finalul oricărei zile grele, țara noastră ne rămâne refugiu și loc de tihnă, cu munții ce stau ca strajă, cu marea ce ne liniștește. România așteaptă doar să o iubim. Nu ne cere nimic altceva, pentru că toate celelalte izvorăsc din iubire.
Și dacă te întrebi de ce să iubești România, răspunsul apare foarte simplu. Iubești România pentru că ți-a dat rădacini. Iubești România pentru că te-a obligat să te descurci în situații pe care nu le-ai fi întâlnit în nicio altă parte. Iubești România pentru limba ei frumoasă, pentru necunoscutul care se apleacă din senin, oriunde și nu te lasă niciodată să te plictisești. Și cel mai important, ar trebui să o iubești pentru că are mereu resurse să râdă, să facă haz de necaz, să reziste, să se reinventeze.
Frumusețea stă de cele mai multe ori în lucrurile simple. Pentru satele și așezările izolate din România, frumusețea stă tocmai în simplitatea cu care oamenii trăiesc și tradițiile și mentalitățile după care se ghidează de sute de ani. Este ceva unic, care a dispărut în Europa.
Câți dintre noi am văzut toate aceste minuni care ne aparțin? Toți vrem să ne facem concediile în Italia, Spania, Grecia sau Bulgaria, dar uităm de frumusețile noastre unice, chiar aici la doi pași de noi.
Dar pentru că România Turistică vrea să scoată în lumină cele mai frumoase locuri în care poți călători, o să îți spun despre 10 frumuseți rurale care te vor impresiona.
Mocănița de pe Valea Vaserului
Este atracția principală pentru români cât și pentru străini. Mocănița de pe Valea Vaserului este un simbol incontestabil al Maramureșului fiind singura locomotivă cu aburi care mai rulează încă în Europa și care se integrează perfect în peisajul rustic.
Construcţia căii ferate de la Vișeu a început din anul 1932, având iniţial rolul de a facilita transportul materialului lemnos. Zona desprinsă parcă din basm a atras investitori, iar din anul 2000, Mocanița transportă turiști pe un traseu de 21 de kilometri, iar călătoria durează aproape 6 ore. Sfatul oamenilor din zonă este ca rezervările ori achiziționarea biletelor să se realizeze din timp pentru a evita lipsa disponibilității locurilor la Mocăniță.
Mocănița de la Moldovița
Turiștii au prins drag de mocănițele românești: le caută, le descoperă și duc vestea mai departe. Nici nu se putea altfel, căci trasee montane ca-n România nu se mai găsesc nicăieri în lumea asta, cât e ea de mare. Mocănița de la Huțulca (Moldovița) a fost construită în anul 1888 pentru transportul de masă lemnoasă, de la pădure la gater.
Traseul Mocăniţei începe din Moldoviţa, din imediata apropiere a Hotelului Oana, şi continuă de-a lungul cursului Râului Moldoviţa. Pe parcursul traseului, ce se termină în localitatea Argel, turiştii pot admira peisajele pitoreşti ale Bucovinei, dominate de coline domoale, căpiţe de fân şi sate tradiţionale. Călătoria durează trei ore, dus-întors.
Lângă satul Şinca, mai exact la 45 km de Braşov şi 22 km distanţă de Făgăraș, se află Templul Ursitelor de la Șinca Veche. Acesta este un obiectiv turistic ce a urcat rapid în topul preferinţelor turiştilor din zonă, din ţară şi chiar din străinătate. Peştera de la Şinca Veche este cunoscută şi ca Mănăstirea Săpată în Piatră, Templul de la Şinca Veche sau Templul Dorinţelor.
Locul acesta de basm presupune cinci încăperi cu două altare şi un horn prin care poţi privi cerul. Uneori, prin acel horn trec razele soarelui, parcă cu scopul de a confirma legendele locale. Pereţii grotei sunt desenaţi cu texte şi simboluri, chiar şi un portret. Există nenumărate legende despre efectele Templului Ursitelor de la Șinca Veche pentru săteni şi pentru cei care merg acolo şi îşi pun o dorinţă, atunci când soarele străbate în grotă.
Valea Zimbrilor
Rezervaţia naturală „Valea Zimbrilor” a luat fiinţă în noiembrie 2008, la Vama Buzăului, ca parte a unui proiect de dezvoltare turistică a zonei. Aceasta se află la doar 50 de km de Brașov și este alegerea ideală atunci când vrei să faci cunoștință cu câteva animăluțe în siguranță, în timp ce ești la munte.
Rezervaţia numără în prezent 23 de exemplare. Pe lângă cei 5 zimbri primiţi în 2008, aceasta a mai primit în anul 2009 încă 5 zimbri. Cerbi și căprioare împart același areal cu legendarul animal, protejat în toată Europa şi care, în condiţii optime, poate ajunge să cântărească şi 900 kilograme. Primul zimbru născut în rezervaţia de la Vama Buzăului se numeşte Genţiana.
În rezervaţie nu se poate intra cu maşina sau bicicleta, pentru a asigura atât mediul natural al animalelor, cu cât mai puţini factori agresivi externi, cât şi liniştea specifică zonei. Vizitatorii şi turiştii pasionaţi de recreere pot profita de bănci şi foişoare la umbră, iar cei mici de leagăne.
La câțiva pași de aglomeratul DN 1 pe Valea Prahovei în localitatea Timișu de Jos poți vizita unul dintre cele mai spectaculoase locuri din România: Canionul 7 Scări. Este cel mai celebru canion săpat în calcar din România, situat în masivul Piatra Mare. Lungimea canionului este de 160 metri cu o diferenţă de nivel de 58 de metri, la o altitudine de 948 metri.
Defileul este format din şapte trepte cu înalţimi între 2.5 şi 15 metri, care dau îi dau numele şi care se transformă în cascade când volumul de apă pârâului Şapte Scări creşte. Pentru o cură de adrenalină, frumuseți de cascade, pereți de stâncă de câteva zeci de metri înălțime și un antrenament rapid de urcat scări verticale de 15 metri, varianta perfecta este Canionul 7 Scări din apropierea Brașovului.
Muzeul Oului din Vama, județul Suceava este cel mai mare muzeu de acest gen din România, fiind unic prin modul de organizare şi prin valoarea exponatelor. Muzeul reuneşte peste 7000 de ouă, atât din Bucovina, cât şi ouă de pe toate meridianele lumii. Dintre acestea, aproximativ 3500 de ouă de diverse dimensiuni, lucrate în tehnici şi stiluri diferite, provin din 82 de ţări de pe toate cele 5 continente.
Ouăle din muzeu sunt aranjate în 45 de vitrine distribuite în 3 încăperi, muzeul fiindstructurat pe mai multe secţiuni. În colecţie există şi ouă rare, ca cele de emu, nandu, tinamu, broască ţestoasă, crocodil, flamingo, dar şi ouă cu dimensiuni foarte mici: de gecko, potârniche, vrabie, porumbel, rândunică, prepeliţă, alături de ouă de fazan, păun, raţă, gâscă, curcă, struţ etc.
Rezervația Naturală Tinovu Mare
In localitatea Poiana Stampei, se află cea mai mare rezervaţie de turbă din România şi se întinde pe 700 de hectare. A fost declarată monument al naturii încă din anul 1955. Rezervaţia este situată sub pasul Tihuţa, la 20 de kilometri de Vatra Dornei. Dacă nu știi ce sunt tinoavele sau turbăriile este timpul să afli, căci vei rămâne profund impresionat. Acestea sunt niște mlaștini, zone umede în care se acumulează turba, un sol foarte bogat în materie organică provenită de la plante, slab sau deloc descompusă din cauza lipsei de oxigen.
De asemenea, terenul sub forma unei depresiuni reprezintă un alt factor propice pentru turbării. Zona are un aer special, fiind diferit de tot ce vezi atunci când pleci în vacanță. Podețul în linie dreaptă ce este amenajat deasupra mlaștinii, este de-a dreptul fotogenic și aduce o notă aparte imaginii de ansamblu, făcându-te să te simți ca într-un film.
Dacă iubești muntele, vei descoperi cu încântare una dintre cele mai frumoase atracții din Parâng, Peștera Polovragi. Aceasta este o peșteră săpată de-a lungul a mii de ani de Olteț, care a dat naștere de-a lungul timpului unui număr impresionant de legende. Găzduiește o colonie foarte interesantă de lilieci, denumiți popular ”liliecii cu potcoavă”.
Aceștia se hrănesc cu tânțari și folosesc ultrasunete pentru a comunica între ei. Peștera are o umiditate medie de 90%, iar infiltrațiile sunt bogate în carbon de calciu, bioxid de siliciu sau oxid de fier. În funcție de impuritățile pe care le are apa, pereții din peșteră capătă diverse culori. Tocmai de aceea au căpătat denumiri precum ”Bolta însângerată”, ”Camera Albă” sau “Sala Divină”.
Aceasta este suficient de înaltă încât să nu fie nevoie să te apleci atunci când o vizitezi și are o temperatură constantă de-a lungul întregului an. Temperatura medie este de aproximativ 9 grade Celsius.
Mărginimea Sibiului
Formată din 18 localități, una mai frumoasă decât alta, Mărginimea Sibiului este o regiune de care te îndrăgostești încă de la prima întâlnire și, la fel ca prima dragoste, nu o vei mai uita niciodată. Mirosul de fân proaspăt cosit, talăngile vitelor și nechezatul cailor înhămați la căruțe, turmele de oi răsfirate pe pajiștile înflorite, ulițele transformate în cele mai bune pârtii cu putință, care răsună iarna de râsetele copiilor, și mirosul de cozonac sau pâine proaspăt scoasă din cuptor așteptându-și oaspeții în aburi pofticiosi – așa sunt satele din Mărginimea Sibiului.
Nimic din toate acestea nu este fabricat doar pentru vizitele turiștilor, ci pur și simplu, toate fac parte din viața obișnuită a mărginenilor. Marele merit al localnicilor din Mărginime este acela că au reușit să-și păstreze tradițiile și portul vechi de câteva secole. O vizită în satele din Mărginimea Sibiului este oricând o lecție de istorie: în multe dintre odăile caselor stau expuse peste tot obiecte meșteșugite cu migală, încât ai senzația că te afli tot timpul într-un muzeu. De altfel, în fiecare sat există mici muzee și multe atracții turistice.
Poiana Narciselor este denumirea dată de oameni pentru Rezervația Naturală Dumbrava Vadului, aceasta reprezintă cea mai mare suprafață din Europa unde se găsesc frumoasele flori. Cu o întindere de circa 400 de hectare aria protejată poate fi găsită cu ușurință de la zeci de metri distanță datorită miresmei florilor. În Poiana Narciselor se găsesc milioane de flori, iar în anumite zone sunt găsite chiar și peste 100 de fire pe un metru pătrat.
Ochii vizitatorilor sunt încântați de gingășia florilor încă de la sfârșitul lunii aprilie începutul lunii mai și până la finalul lui iunie a fiecărui an. Există și o legendă conform căreia florile au crescut pe mormântul unui tânăr pe nume Narcis, un baiat frumos despre care se spune că era îndrăgostit de propriul chip. Poiana Narciselor a luat naștere datorită solului pozdolic care favorizează creșterea și întreținerea acestei flori. Deoarece în zonă sunt puțini copaci razele soarelui au reușit să ajungă foarte aproape de sol.
