Când spui Delta Dunării te gândești la frumusețea aia simplă a naturii, nealterată de tehnologie, de industrie sau de timpul care uneori poate fi mult prea crud. Delta Dunării este despre poveștile spuse la un borș de pește bun, despre pescari, aventuri cu barca și trezitul în zori de zi pentru captura cea mare.
Dacă ai avut norocul să te naști într-un asemenea loc, să nu ai niciun dubiu că Dumnezeu te iubește. Iar, dacă nu ești din părțile locului și totuși drumurile te-au purtat pe asemenea meleaguri, sunt convinsă că simți fiecare cuvânt pe care îl citești acum. Pentru că Delta e frumoasă.
Numai cine nu a simțit aerul din Deltă nu poate aprecia natura la adevărata ei valoare. Atunci când te desprinzi de mal și pleci cu barca pe apă, simți că te rupi de cotidian, de tot ce înseamnă griji și stres. Rămâi doar tu cu natura sub soarele ce veghează atent. Nici măcar micii țânțari nu-ți mai sunt dușmani, căci devii una cu natura. Dacă o înțelegi, îți vei da seama că ești parte din ea.
Îți spuneam că Delta este un izvor nesecat de frumusețe simplă și că niciodată nu ai văzut destul. Mereu când vei vizita acest loc vei găsi noi colțuri de paradis ce te așteaptă cuminți să le exploatezi cu privirea…și cu inima.
Pădurea Letea este locul în care te-ai visat mereu, dar nu ai știut că există. Nu poți bifa Delta Dunării pe lista de călătorie, decât atunci când te-ai plimbat prin această pădure. De este ea atât de specială? Ei bine, fiecare colț din Deltă este special și oferă o experiență vizuală unică, însă Pădurea Letea ne amintește de poveștile din copilărie. Liane, dune de nisip, copaci cu diferite forme, păsărele și plante rare. Cel mai frumos lucru pe care îl vei descoperi aici, însă, sunt caii sălbatici.
Cum ajungem să ne bucurăm de toate aceste minunății?
Dacă pleci de la Sulina, traseul până la Pădurea Letea are o distanță de aproximativ 30 de kilometri. Se merge cu barca pe mai multe canale, pe traseu întâlnind atât zone sărăcăcioase în vegetație, acolo unde marea este aproape, dar și zone cu vegetație de stepă, până când ajungem în satul Letea. Aici, evident, întâlnim Pădurea Letea care este strict protejată.
Plimbarea prin această pădure te provoacă la o nouă experiență. Căruța trasă de cai. Fiind împrejmuită cu un gard de sârmă ghimpată, accesul poate fi realizat cu mașina doar până la poartă. Unul dintre motivele pentru care este prezentă sârma ghimpată este protejarea scoarței copacilor și a lăstarilor de către caii sălabitici care vin să le mănânce.
Vreme de 8 kilometri te poți plimba liniștit și te poți simți exact ca strămoșii noștri, cu aceleași peisaje în privire. Dacă ai ocazia, nu rata șansa de a te plimba cu un ghid turistic în această zonă, căci poți afla multe amănunte interesante despre locul uitat de timp și despre obiceiurile oamenilor de baștină.
După ce vei parcurge o bună bucată de drum cu acea căruță rustică, mai ai doar un kilometru de mers pe jos până la celebrele dune de nisip ce promit un peisaj ce-ți taie respirația. Cum au apărut acestea? Acum 600 de ani, în locul acestei păduri se afla marea, existând acum aceste dune de nisip fin. Cele mai înalte dune au atins la un moment dat înălțimea de 22 de metri. Cel care a încurajat acest fenomen a fost chiar vântul, care iarna suflă cu putere și le spulberă. Dunele sunt alcătuite din scoică marină, nisipul fiind alb și extrem de fin. Din cauza lipsei de vegetație, temperaturile ajung vara chiar și la 60 de grade Celsius, așa cum spun localnicii.
Adevărata frumusețe a dunelor este dată, însă, de o plantă rară, cârcelul de nisip ce are o rădăcină sub formă de rizom, adaptându-se ușor pe nisip. Această plantă face la sfârșitul lunii iunie niște fructe roșii care seamănă cu murele și au gust de pepene roșu. Dunele se înroșesc de la acele fructe, care sunt comestibile și evident, foarte gustoase.
Nu degeaba este apreciat acest loc. Pădurea Letea, mpreună cu Pădurea Caraorman și Delta Dunării reprezintă al treilea loc din lume ca număr de specii de plante și animale, după Arhipelagul Galapagos și Marea Barieră de Corali. Peste 5500 de specii de plante și animale există în zonă și reprezintă raiul cercetătorilor, al biologilor marini, al botaniștilor și în general, al iubitorilor de natură.
Majoritatea turiștilor care ajung în această zonă sunt impresionați de caii sălbatici ce sunt atât de rar întâlniț. Pădurea Letea este cea mai veche rezervație natural din România. Există aproximativ 2000 de cai sălbăticiți. Ei au fost abandonați de localnici în perioada comunistă.
Ei s-au înmulțit de-a lungul anilor, iar în prezent se estimează că există între 3000 și 5000 de cai în toată rezervația și aproape 2000 de exemplare în zona Letea.
Știu că acum, după ce ai citit lucruri atât de interesante despre acest loc, cu siguranță vei vrea să-l vizitezi.
Nu este greu de ajuns aici. Letea este o localitate situată în nord-estul județului Tulcea, în Delta Dunării, pe grindul Letea, la 102 de km de orașul Tulcea. Ea aparține de comuna C.A.Rosetti, care are în componență 4 sate. Sfiștofca și Periprava, locuite de ruși lipoveni, Cardon, un cătun în care locuiesc ucraineni și bulgari și Letea, care este un sat de ucraineni. În comuna C.A.RosettI trăiesc mulți moldoveni veniți în transhumanță cu oile din Moldova și din Republica Moldova.
Pădurea Letea este frumoasă în orice anotimp, nu-ți face griji că-i vei rata frumusețea. Trebuie să recunoaștem, însă, că este spectaculoasă primăvara și toamna. În aceste perioade caii pasc liniștiți pe pajiști, florile ne încântă privirea cu multitudinea de culori, țânțarii nu mai sunt o problemă atât de mare, iar căldura este suficientă cât să ne facă vacanța mai frumoasă.
