546
736 shares, 546 points

Cu siguranță acest județ face parte din traseul turistului care dorește să descopere frumusețea țării noastre.  Printre cele mai cunoscute de pe continent, biosfera Delta Dunării, este inclusă în Patrimoniul UNESCO, datorită speciilor de păsări, animale și plante deosebite de aici, și este vizitată anual de o mulțime de turiști, fotografi, ornitologi ori cercetători.  O altă rezervație naturală, cea din munții Măcinului, încântă prin priveliștile deosebite, acești munți fiind considerați cei mai vechi din țara noastră.

Pentru pasionații de ecosisteme subacvatice, o vizită la acvariul din orașul Tulcea este o alegere perfectă. Aici vor găsi câteva zeci de bazine cu sisteme ecologice specifeice râurilor și vieții maritime.

Tot în Tulcea se pot vizita muzeele de aici, cele de Etnografie și Artă populară. Ca și mărturie medievală stă cetatea Enisala, puternică fortărață din Țara Românească, iar cetatea Aegyssus are rădăcini celtice, și este considerată foarte importantă în construirea orașului Tulcea.

Cel mai estic punct al țarii noastre se află la Sulina, port la Dunăre și maritim, cu peisaje splendide și plaje, chiar și cu ruinele unor palate neoclasice.

Rezervația Biosferei Delta Dunării

Trecand de orasul Tulcea putem spune ca pasim intr-un cadru natural cu adevarat unic in Europa – Delta Dunarii, locul unde fauna si vegetatia destul de salbatica te incanta inca de la prima privire.

Conform statisticilor, Delta acumuleaza un numar de 1200 de specii de copaci, 300 de specii de pasari si peste 100 de feluri de pesti. Tocmai din acest punct de vedere, Delta a fost consoderata o rezervatie a biosferei denumita si „Paradisul Salbatic al Pasarilor”. Asa se face ca an de an, in mod special vara sau toamna, aceasta rezervatie aduna numerosi turisti, surprinsi de cadrul dezvaluit de natura.

Insulele Sacalin, rezervatia de pasari de la Perisor –Zotoane, Golovita, Grindul Letea sau Uzlina-Crisana sunt puncte de atractie deosebit de importante pentru turistii romani sau straini.

Legendele istorice ale Deltei isi au radacinile in cele mai vechi timpuri. Primele forma de viata au fost observate pe acest teritoriu inca din antichitate, odata cu aparitia culturii Hamangia. In acest fel se poate demonstra ca existenta Deltei dateaza inca din paleolitic. Etniile sunt destul de diferite – asa avem de-a face cu grupuri numeroase de lipoveni, ucrainieni, bulgari sau ciobani de prin locurile ardelene ale tarii. In acest fel traditiile au reusit sa intercaleze si sa creeze o structura unica, un tot unitar al acestei regiuni, dovedindu-si in acest fel propria sa identitate culturala si spirituala.

Bine de stiut:

Atunci cand ajungi in Delta, ofertele de cazare sunt diverse. Gazdele ospitaliere te vor invita sa descoperi lacasurile apelor dunarene, sa admiri pasarile si coloniile din Insula Sahalin, Zatoane, Petrisor, Golobovita sau Grindul Letea. Si cum poti face plimbarea altfel decat cu barca, vaporasul, salupa sau caiacul – pentru ca totul sa ti se para atat de fascinant…

Atunci cand te intorci la pensiune vei fi surprins cu mancarurile traditionale pe baza de peste si in mod special cu ciorba locului – tot pe baza de peste prins de catre pescari in zona.

Gura Portiței

Cine nu a vizitat macar o data Delta Dunarii? Cu siguranta, odata ajunsi acolo nu vei putea trece nepasator pe langa Gura Portitei.

Gura Portitei este un loc plin de salbaticie, locuit de sute de lipoveni, datand pe aceste meleaguri inca de prin anul 1710, conform atestarilor documentare.

Gura Portitei este asezata la aproape 300 de kilometri de Bucuresti, urmand traseul spre Jurilovca si traversand apele involburate ale Golovitei. In zona se afla construit un complex turistic de trei stele, situat cam la 50 de kilometri de Tulcea. De asemenea, primul sat turistic de vacanta, Eden este situat chiar la Gura Portitei.

Atunci cand ajungi in regiune vei fi primit de ospitalitatea localnicilor, punandu-va la dispozitie atat traditiile lor, cat si locuri de cazare de foarte buna calitate. Agrementul la Gura Portitei este destul de variat – poti opta catre plimbarile cu barca, plimbarile cu salupa, hidrobicicletele, ski jet, terenuri de tenis sau de volei. Intr-un cuvant, tot cei care doresc sa se destinda si sa uite de aglomeratia marilor orase, dar si de poluarea de aici pot opta pentru cateva clipe de relaxare la Gura Portite, un loc plin de liniste si un cadru natural destul de pur.

Gura Portitei reprezinta cea mai veche asezare turistica din regiunea Deltei Dunarii.

Rezervația Naturală Pădurea Babadag

Rezervatia naturala padurea Babadag are o suprafata de 524,6 hectare, este situata pe un platou calcaros cu versanti slab inclinati, aflati la cca. 100-220 m altitudine, este fiind acoperita de padure aproape in totalitate.

Aria protejata cuprinde paduri de foioase, variate asociatii incepand de la paduri balcanice, paduri xeroterme submediteraneene, dar si silvostepe, poieni stepice, arii cu vegetatie a bolovanisurilor calcaroase etc.

Plantele sunt de o diversitate extraordinara, fiind reprezentate de specii de orhidee dar si de diferite alte specii rare de plante. Dintre reptile, sunt prezente: testoasa de uscat dobrogeana, balaurul, vipera cu corn etc.

Bine de stiut:

Este o arie ce adaposteste, conserva si protejeaza specii de orhidee pe cale de disparitie, arbori ce depasesc varsta de o suta de ani, dar si specii de pasari si reptile, ocrotite pe plan international.

Mănăstirea Celic Dere

Biserica Manastirii Celic Dere este impresionanta atat prin planul arhitectural, cat si prin pictura neobizantina.

Icoana facatoare de minuni a Domnului Iisus Hristos se afla in patrimoniul Manastirii Celic Dere. Ea a ajuns in aceste locuri pe vremea razboiului ruso-turc din anii 1806-1812.

Este asezata spre inchinare in biserica Paraclis a manastirii. Mai este numita si „Icoana care se curata singura” deoarece, desi in trecut era in totalitate innegrita, in timp chipul Mantuitorului s-a luminat in mare parte.

In anul 1845 manastirea de calugari Celic Dere s-a transformat în mânăstire de maici.

Bine de stiut:

Numele manastirii vine de la paraul ce trece prin apropiere – „celik dere”.

Conform documentelor care exista, prima biserica in acest loc a fost ridicata la inceputul secolului al XIX-lea, pe locul unde se afla, astazi, cimitirul, de “arhiereul” Athanasie Lisivencof. Cei care au construit manastirea erau niste calugari ardeleni si basarabeni care fusesera in Grecia la Muntele Athos.

In anul 1845 manastirea de calugari Celic Dere s-a transformat în mânăstire de maici.

Cetatea romano-bizantina Dinogetia 

Cetatea romano-bizantina Dinogetia, se gaseste in comuna Jijila, la 11 km de Macin si 5 km de Garvan, judetul Tulcea.

Cetatea Dinogetia, este situata pe o mica insula numita nu intamplator de localnici

„Bisericuta”. Asezerea a beneficiat de o pozitie naturala dominanta, cu vizibilitate spre malul stang, de la Barbosi-Galati pana la Aliobrix si, fiind inconjurata de ape.

Sapaturile arheologice incepute de Gh. Stefan in 1939 si continuate din 1949 de un colectiv, au descoperit aproape in intregime incinta cetatii refacuta, cel mai probabil, in timpul lui Diocletian.

S-au gasit mai multe caramizi cu stampila legiunii I Iovia Scythica si in apropierea cetatii, un cuptor de ars tigla datat cu monede de la Diocletian si Maximian. Caramizi cu stampila legiunii a V-a Macedonica, Cohorta I Cilicum, Cohorta a II-a Mattiacorum si Classis Flavia Moesica, numeroase fragmente ceramice si monede din sec. I—III d.C. confirma existenta unei fortarete romane la „Bisericuta” si inainte de Diocletian, dar ruinele ei n-au fost identificate.

Din cetatea existenta in sec. VI se pastreaza zidul de incinta, gros de 3 m, strajuit de 14 turnuri. In incinta se afla ruinele unei bazilici, cea mai importanta si cea mai veche de pe teritoriul tarii noastre, a unor drumuri, unelte agricole si casnice, care indica rolul militar al cetatii.

Bine de stiut:

Dupa 1990 au fost incepute lucrari de restaurare, Dinogetia devenind un important punct turistic.

Cetatea Argamum

Chiar daca ti se pare ca stii absolut totul despre Delta Dunarii, ei bine, pana si aceasta regiune iti rezerva ceva surprize.

Atunci cand doresti sa te transpui intr-o parte a istoriei este indicat sa urmaresti vestigiile cetatii Argamum, de origine greaco-romana. Situata in localitatea Jurilovca, din judetul Tulcea, cetatea se afla amplasata intr-un peisaj destul de placut, oferind o panorama asupra lacului Razim.

Initial cetatea a purtat numele de Orgame si a fost cladita in secolul VII-VI i.Cr. Chiar daca astazi nu mai putem admira vestigiile de altadata, putem, totusi, sa ne facem o idee asupra a ceea ce a fost odata o astfel de cetate pe teritoriul tarii noastre.

Cetatea Argamum este una dintre cele mai importante obiective turistice ale regiunii Dobrogea, impreuna cu insula Bisericuta. Chiar daca accesul in regiune se face destul de usor cu masina, in realitatea importanta acestei cetati nu a fost promovata pentru turisti, acestia descoperind din intamplare vestigiile greco-romane.

Cu toate acestea, cei ce pasesc in aceste locuri raman de-a dreptul surprinsi de frumusetea locului si de privelistea pe care ne-o arata cetatea. Multi turisti, ajunsi in regiune, doresc sa isi amplaseze corturile chiar in mijlocul zidurilor ei, reusind sa se transpuna in vremurile istorice de altadata.

Bine de stiut:

In anul 1926, Paul Nicorescu a incercat sa restaureze o mare parte dintre  zidurile cetatii, insa, demersul sau s-a soldat cu un esec.

Mănăstirea Cocoș

Mănăstirea Cocos se afla situată chiar la poalele dealului ce îi poartă numele, înconjurată de o pădure deasă de tei.

Pentru a ajunge la Mănăstirea Cocos este necesar să ajungi în judeţul Tulcea, în preajma localităţii Niculiţel.

Legendele Mănăstirii Cocos spun că din dealurile respective se auzeau cu regularitate sunete de cocos. În vreme ce treceau prin zonă, în drumul lor către Muntele Athos, trei călugări, încântaţi de frumuseţile locului, au cumpărat terenul de la o localnică din zonă şi au ridicat un lăcaş de cult de o frumuseţe copleşitoare.

Mănăstirea Cocoș a fost ridicată iniţial din lut cu nuiele. În anul 1853, autorităţile locale au hotărât să îi înlocuiască structura şi să construiască una mai măreaţă, din piatră. Cu toate acestea, durata de viaţă a celor două biserici nu a fost de lungă durată întrucât în anul 1911 acestea au fost demolate pentru a se construi o biserică mai înaltă, cu picturi neo-bizantine, reprezentative pentru neamul românesc.

Obiective principale de vizitat la Mănăstirea Cocoș:

În timpul unei ploi torenţiale, s-au descoperit osemintele unor martiri care datau din anii 303-304. În prezent, acestea se afla în interiorul Mănăstirii Cocoș.

Mânăstirea Saon

Mânăstirea Saon din comuna Niculițel este o mănăstire de maici, din comuna Niculițel, județul Tulcea.

De unde îi vine numele de Saon? Mânăstirea este așezată pe malul bălții Saon, care se spune că și-ar fi luat numele, de la luminișul de apă, ce se deschide alături de mănăstire. Acest luminiș ia forma unei căldări, tuci sau ceaun. Termenul vine din limba slavă ”Caon”, iar pe românește se citește Saun”. Balta Saonului este alimentată de Dunăre prin canalul Călugărul.

În acest articol, vom afla câteva amănunte despre Mânăstirea Saon- Biserica Acoperamantul Maicii Domnului şi Biserica veche „Înălţarea Domnului”, ambele completând viaţa spirituală al universului de la Saon.

Biserica veche „Înălţarea Domnului”

În anul 1881, călugării ridică la Saon biserica cu hramul ,, Înălțarea Domnului ”.

În 1972, biserica ,,Înălţarea Domnului” este renovată superficial datorită vremurilor vitrege de atunci. Catapeteasma datează după anul 1900, iar pe uşi se poate vedea inscripţia donatorilor din 1904-1905, iar pe pictura catapetesmei se află inscripţia lui Nicolae Durata.

Biserica ,,Înălțarea Domnului” este menționată, în cartea ,,Monastiri Dobrogene”, scrisă de Arhimandritul Roman Sorescu: ,,Aici se găseşte o bisericuţă modestă, care e în stare de ruină şi care nici nu se poate repara, din cauză că e făcută din chirpici şi lemn, având hramul ,,Înălţarea Domnului”.

În anul 2010, biserica avut parte de lucrările de refacere şi consolidare, iar 3 ani mai târziu, Preasfinţitul Dr. Visarion, Episcopul Tulcii, alături de I.P.S. Casian , Arhiepiscopul Dunării de Jos , au sfințit Biserica ,,Înălțarea Domnului”.

În fața bisericii ,,Înălțării Domnului” se află o clopotniță, ce are un postament de beton, și adăpostește cinci clopote, așezate în ordine descrescătoare, iar pe cel mai mic apare gravat anul 1806.

Tot în scrierile Arhimandritului Roman Sorescu găsim încă o mărturisire ,, La poarta schitului erau două mori de vânt, care făceau de santinelă, tăind din când în când razele soarelui, cu cele două elice ale lor hârbuite, ce scoteau un scârțâit lugubru; și care elice mânate de vântul ce veșnic bate pe aici, neoprit de nici un vârf de deal, ori colț de pădure, numai iconomul monastirei i-a dat vântului de cap, căci l-a pus să-i vânture porumbul și să-i macine grâul”.

În acest moment, se păstrează la Saon doar una dintre morile de vânt de atunci, ce poate fi considerat un martor al timpului și al istoriei acestui loc.

Mânăstirea Saon -Biserica Acoperământul Maicii Domnului

În timpul starețului Filimon între anii 1889-1905, schitul a fost distrus de un incendiu. De-a lungul timpului, mânăstirea a trecut prin mai multe etape, până când a ajuns astăzi la forma finală: Mânăstirea Saon – Biserica Acoperământul Maicii Domnului. Cum a ajuns aici?

Piatra de temelie a Bisericii mari cu hramul ,, Acoperământul Maicii Domnului”, a fost aşezată de episcopul Nifon al Dunării de Jos, pe 29 Iunie 1912. De atunci, hramul bisericii se sărbătorește la 1 Octombrie. Istoria acestui lăcaş de cult este una zbuciumată. În timpul

Primului Război Mondial, lucrările au fost întrerupte, dar apoi reluate, iar biserica a fost gata de sfințire la 1 Noiembrie 1940. Când totul părea că a intrat pe făgașul cel bun, pe 10 decembrie a avut loc un cutremur, iar biserica a suferit pagube mari, când de exemplu, turla mare a bisericii s-a prăbușit.

Biserica nu va fi renovată până în 1955, când episcopul Chesarie Păunescu dă binecuvântarea pentru ca lucrările de reconstrucție să înceapă. Aceste lucrări sunt finalizate în toamna anului 1956. Pictura bisericii începe un an mai târziu, iar, pe 27 septembrie 1959, biserica este sfințită de Episcopul Chesarie Păunescu.

După ce, de-a lungul timpului, mânăstirea a avut de trecut obstacole grele, în octombrie 1959, printr-un decret, mânăstirea a fost desființată. Mânăstirea a renăscut din propria cenușă în anul 1972, însă era subordonată administrativ Episcopiei Dunării de Jos. Abia după 1990, mănăstirea redevine de sine stătătoare, dar are loc încă un episod nefericit. În urma cutremurului din 30 mai 1990, mânăstirea este din nou avariată.

Mânăstirea Saon a avut parte de lucrări de consolidare, iar slujba de sfinţire a lăcaşului de cult a avut loc, în data de 2 septembrie 2007.

Revenim în prezent, unde în obștea mânăstirii, locuiesc acum 30 de maici și doi preoți slujitori, maica stareță fiind stavrofora Adriana Merlușcă. În universul Mânăstirii de la Saon au loc și activități precum agricultură, zootehnie, stupărit. În plus, aici se găsește și un atelier de veșminte.

În acest loc, mai există un lucru care te poate fermeca. Mănăstirea și comunitatea se ocupă de îngrijirea şi de creșterea păunilor. Penajul lor bogat şi foarte colorat stârneşte bucuria şi admiraţie turiştilor, şi completează tabloul feeric de la Saon.

Mănăstirea Saon este considerat un loc mirific de pace și rugăciune, dar și de meditație și contemplare. Dacă vreți să ieșiți din ritmul alert în care vă trăiți viața, aici la mânăstirea Saon veți avea senzația că timpul se oprește în loc.

Pe vremea când Dobrogea se afla sub stăpânire otomană, în anul 1846, lua ființă o mănăstire mică cu un aspect rustic, mânăstirea de acum Saon. Câţiva călugări au plecat de la schitul Celicul de Jos şi s-au aşezat la Saon. Aici, călugării au construit câteva chilii din chipici şi un paraclis cu hramul ,,Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, care se sărbătoreşte la 21 Noiembrie.

Inițial, Saon a fost un schit de călugări, aflat sub administraţia mânăstirii Celic-Dere, pentru ca mai târziu, în anul 1930, să devină o mănăstire de maici.

Odată ce Dobrogea a revenit acasă, pe plaiurile României, toate bisericile și mănăstirile din aceste locuri, au intrat sub jurisdicția Episcopiei Dunării de Jos.

Atunci, episcopul Iosif Gheorghian îi aduce la Saon şi pe călugării care rămăseseră la schitul Celicul de Jos. Acesta este momentul când schitul Saon devine de sine stătăror, separându-se de tot de mânăstirea Celic-Dere.

Cetatea Enisala

Cetatea Enisala sau Heracleea este situata in judetul Tulcea, Dobrogea si face parte din randul constructiilor genoveze de pe teritoriul Romaniei.

Situata in satul Enisala, comuna Sarichioi, la 8 km de Babadag, este o cetate medievala, care a fost stapanita de turci, din sec. al XIV-lea, avand un rol foarte important din punct de vedere comercial, la gurile Dunarii.

Initial cetatea a fost construita de puterea imperiala bizantina si cea comerciala genoveza, in sec XIII in perioada domniei lui Mircea cel Batran, cetatea a trecut in stapanirea Tarii Romanesti, apoi odata cucerita de turci a reprezentat locul in care s-a instalat garnizoana militara otomana. Cetatea initiala avea forma poligonala si ocupa o suprafata de 0,3 hectare. In ultima perioada a fost supusa unui proces amplu de restaurare. Astazi se mai pastreaza 5 turnuri rectangulare.

Cetatea Troesmis

Troesmis este o cetate getica aflata in nord-vestul Dobrogei de astazi, pe malul Dunarii, langa Balta si fostul catun Iglita.

Situata pe malul bratului Macin al Dunarii, in dreptul localitatii Turcoaia, Troesmis a fost de-a lungul intregii perioade antice un important punct strategic, cea mai veche mentiune a sa fiind in Ponticele lui Ovidius. Apoi este mentionata de catre Ptolemeu, ca fiind un lagar al legiunii a V-a Macedonica.

Situl cuprinde: Cetatea de est, din sec. V, de tip moeso – roman, de plan poligonal cu turnuri in forma de potcoava la colturi. In interior sunt 2 bazilici si zidurile mai multor edificii; Cetatea de vest contemporana cu cea dintai; asezarea civila, intre cele doua cetati, delimitata de 3 valuri cu santuri, reprezentand 4 faze succesive de dezvoltare a asezarii in perioada sec. II-VII.

Primele sapaturi au fost facute in 1864-1865, insa ruinele cetatii nu au fost cercetate pe intreaga lor suprafata, fiind scoase la iveala trei valuri de aparare, un canal, doua apeducte, turnuri in forma de potcoava la colturi, doua bazilici crestine si zidurile mai multor edificii.

Muzeul de Artă Orientală

Muzeul de Arta Orientala din Babadag este gazduit de Casa Panaghia si prezinta exponate legate de prezenta anumitor etnii pe teritoriul Dobrogei de Nord.

Construit in stilul arhitectonic al Babadagului de altadata, muzeul este situat in imediata vecinatate a Gemiei Ali-Gazi-Pasa.

Muzeul de Arta Orientala prezinta piese ce apartin artei populare traditionale a turcilor si tatarilor din Dobrogea, dar si piese posedate de arta orientala realizata in manufacturi si, ulterior, industrial.

Originile orientale sunt reflectate de arta populara a turcilor si tatarilor din Dobrogea (tesaturi, broderii, piese de port, podoabe, vase de arama pentru uz cotidian si pentru diferite ceremoniale). Interferente cu arta populatiei autohtone din Peninsula Balcanica si din Dobrogea sunt relevate prin anumite trasaturi ale acestei arte.

Motivele ornamentale tipic orientale (garoafa, chiparosul, zambila, fructul de rodie etc.), completate de firul metalic auriu si argintiu, se imbina in compozitii cromatice si decorative de o valoare estetica remarcabila.

Muzeul este atractiv nu numai prin specificul arhitectural al cladirii, cu zid de piatra si invelitoare de olana, ci si prin particularitatea obiectelor expuse.

Cetatea Noviodunum

Cetatea Noviodunum se afla in localitatea Isaccea, judetul Tulcea, este o veche fortificatie romana, fiind una dintre cele mai vechi cetati din Dobrogea.

Datorita pozitiei sale geografice, cetatea Noviodunum a avut un important rol strategic si economic inaintea venirii romanilor, care s-a accentuat in perioada romana, romano-bizantina, medie-bizantina si in evul-mediu.

Descoperirile arheologice, din prima epoca a fierului, getica, elenistica, apoi pastrarea de către romani a numelui de origine celtica mentionat in unele surse literare, ne arata ca asezarea romana a suprapus una getica.

Cetatea Noviodunum a fost baza flotei fluviale romane Clasis Flavia Moesica. S-au pastrat ruinele cetatii si unele resturi ale asezarii civile. In acest loc, cu mult timp inainte, in cadrul expeditiei sale impotriva scitilor din anul 514 i.Hr., Darius a deplasat o impresionanta armata compusa din 600.000 oameni, dupa cum povesteste Herodot.

Mai tarziu, in anul 369, imparatul roman Flavius Valens si-a desfasurat aici actiunile sale militare impotriva vizigotilor condusi de Athanaric. In secolul al XIII-lea a trecut prin aceste locuri o formatiune a Hoardei de Aur, iar in 1462, in cadrul actiunilor sale militare impotriva turcilor, a ajuns pana aici Vlad Tepes.”

Bine de stiut:

In prezent, cetatea este acoperita aproape in intregime cu pamant, iar azi se executa lucrari de scoatere la lumina a vestigiilor.

Fostul Palat al Comisiunii Europene a Dunarii

Arhitectura cladirii, care are anvergura unei universitati, se incadreaza in stilul neoclasic, cu o compozitie simetrica. Constructia imobilulului, cel mai impunator din Sulina, a fost terminata in 1868. Dupa constituirea Directiunii Dunarea Maritima (D.D.M.), aici a functionat Capitania Portului Sulina, Casa de bani a Trezoreriei D.D.M. si o parte din serviciile auxiliare ale D.D.M. Imobilul a fost afectat de bombardamentele din Primul Razboi Mondial si refacut ulterior. Intre anii 1941 si 1944, aici a functionat Comandamentul militar German. In timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, imobilul a fost incendiat, ramanand doar peretii din caramida. Cladirea a suferit in timp, recompartimentari interioare nesemnificative. Imaginile vechi sugereaza prezenta unor acrotere la extremitatile frontonului principal, disparute de mult timp.

Palatul si alte cladirile de patrimoniu sunt acum marturii tacute ale vremurilor de glorie când Sulina era colindata deopotriva de persoane instarite, comercianti, aventurieri si pirati.

Bine de stiut:

Palatul fostei Comisiuni Europene a Dunarii reprezinta o cladire de patrimoniu, functionand ca sediu al Comisiunii Europene a Dunarii pana in anul 1921.

Biserica Lipovenească

Biserica Lipovenească din Tulcea reprezintă una dintre atracțiile turistice ale românilor și lipovenilor veniți în aceste locuri.

Biserica Lipovenească din Tulcea a fost construită spre a servi folosinței rușilor lipoveni din oraș, una dintre cele mai numeroase comunități.

Pentru a servi trebuințelor creștine ale enoriașilor, Biserica Lipovenească are în patrimoniu un cimitir destul de bine îngrijit.

Bine de stiut:

Biserica Lipoveneasca din Tulcea poartă hramul “Sfintei Paraschiva”. În interiorul curții bisericii se găsește mormântul unui preot rus care a slujit pentru enoriașii ruși.

În Tulcea mai există o biserica Lipovenească, construita în anul 1923, ce poarta hramul “Înălțarea Domnului”.

Biserica reprezintă un adevărat monument istoric și de cultură pentru localnici, aceasta fiind construită în anul 1857 de către sutele de credincioși ruși veniți de peste granițele vecine și stabiliți în aceste locuri. Chiar dacă inițial Biserica nu era slujită de către preoți, ulterior autoritățile au hotărât sfințirea acesteia în anul 1910, ceea ce a permis preoților ruși să vină să slujească.

Începând cu Primul Război Mondial, preoții ruși nu au mai fost primiți în România, Biserica Lipovenească din Tulcea primind numele de “bspopovti” sau “Biserica fără preot”.

Începând cu anul 1990 arhiepiscopul Ghenade din Moscova a venit în Romania ori de câte ori era nevoie pentru a hirotonisi preoți sau episcopi din Rusia, aceștia rămânând să slujească biserica.

Centrul Cultural ”Jean Bart”

Centrul Cultural ”Jean Bart” Tulcea a luat ființă în anul 2010, instituție ce, printr-o hotărâre guvernamentală, a reunit sub același acoperiș 3 instituții de sine stătătoare: Teatrul ”Jean Bart”, Școala Populară de Arte și Meserii și Centrul de Cercetare, Conservare și Promovare a Culturii.

Faleza din orașul Tulcea

Orașul Tulcea se numără printre cele mai importante simboluri ale regiunii Dobrogea, devenind resedința de județ în anul 1878. Acesta are un număr destul de mare de locuitori – circa 100.000.

Faleza din Tulcea reprezintă una dintre cele mai importante atracții turistice ale orașului.

Faleza din Tulcea a fost construită pentru a preveni inundarea întregului oras, ferind astfel  orașul de apele învolburate ale Dunării.

Faleza din Tulcea este vizitată în fiecare moment de o sumedenie de turiști, ajunși în aceste locuri atât pentru a descoperi imaginea întregului oraș, cât și pentru a călători către deja vestită Delta Dunării.

Bine de știut:

În apropierea Falezei din Tulcea, fluviul Dunărea face o buclă curgătoare care sporește debitul apei, creând o adâncime de 34 metri.

Prima atestare documentară a orașului Tulcea dateaza din secolul III, înainte de Hristos, fiind menționat într-un document de Dionor din Sicilia, orasul purtând numele în acele vremuri de Aegyssus. În anul 1506, consulul Andrei Taranowski face referire la orașul Tulcea pentru prima dată de la apariția acestuia, în jurnalul său de calatorie. Începând din acele momente, orașul Tulcea va purta acest nume.

Pe Faleza din Tulcea sunt amplasate numeroase spații comerciale ce expun spre vânzare diferite accesorii, dar și obiecte traditionale ale regiunii. De asemenea, numărul restaurantelor este la fel de mare, cei ajunși în aceste locuri putând poposi câteva clipe pentru a admira priveliștea oferită de apele Dunării.

Fauna ce poate fi observată în aceste locuri este deosebită, speciile de animale și păsări devenind o sursa naturală unică, dar și destul de rară.

Monumentul Independenței 

Monumentul Independenței din orașul Tulcea reprezintă unul dintre simbolurile naționale închinate în cinstea eroilor neamului căzuți pentru patrie în timpul Războiului de Independență al României.

Parcul în care se află Monumentul Independenței îi poartă fălos numele. Acesta se număra printre cele mai frumoase grădini ale orașului, fiind foarte mare și destul de animat de oamenii veniți în promenadă în aceste locuri, aducând parca un omagiu eroilor neamului.

Așadar, atât Parcul, cât și Monumentul Independenței se număra printre cele mai emblematice obiective turistice a orașului Tulcea.


Sursa: locuridinromania.ro


Like it? Share with your friends!

546
736 shares, 546 points

Comentarii

comentarii

Alege un format
Poveste
Povestește-ne despre o călătorie care te-a impresionat mai mult.
Video
Youtube, Vimeo or Vine Embeds
Image
Photo or GIF