Fiecare colțișor din România merită explorat deoarece peste tot vei găsi locuri deosebite care merită atenția noastră.
Orașe mai mici sau mai mari, toate ascund obiective turistice minunate care așteaptă să fie descoperite de turiști curioși, care vor să-și cunoscă țara în totalitate, așa cum este ea.
Județul Giurgiu este situat în sud-estul României, în lunca Dunării, la granița cu Bulgaria, în vechea provincie istorică, Muntenia. Fiind amplasat la granița țării, orașul Giurgiu a jucat un rol important, de-a lungul timpului, în războaiele frecvente dintre români și turci, pentru deținerea controlului asupra Dunării. Prima atestare documentară datează din 1394, din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân.
Turnul cu Ceas și Podul Prieteniei sunt două elemente simbol ale orașului Giurgiu. Primul dintre ele este din piatră, construit în timpul stăpânirii turcești, cu scopul de a folosi ca punct de observație în cazul atacurilor. Ulterior, construcția a fost modificată, prin adăugarea unui ceas.
Podul Prieteniei este construit peste Dunăre, permițând comunicarea feroviară și rutieră între România și Bulgaria, prin cele două orașe ale acestor țări: Giurgiu și Ruse. Podul are o lungime de aproape 3 km iar partea centrală este mobilă, putând fi ridicată pentru a permite navelor mai înalte să treacă prin acest sector.
Parcul Național Comana
Parcul Natural Comana se află la mijlocul distanței dintre București și Giurgiu. Parcul se întinde pe 25.000 de hectare și cuprinde un ecosistem caracteristic deltei, cunoscut din vechime sub numele de Baltă Comana. Specialiștii susțin că „Delta de lângă București” ocupă locul doi ca biodiversitate, după Rezervația Delta Dunării.
Parcul, administrat de Romsilva, cuprinde aproximativ 300 de hectare de zone umede mlăștinoase, fapt pentru care e considerat cea mai mare zona umedă din sudul țării. Aici trăiesc 141 de specii de păsări, 19 specii de pești și 31 de specii de mamifere. Există două tipuri de pești, țigănușul și cleanul de Comana, care trăiesc numai în zonă.
Și pădurile de pe întinsul parcului sunt demne de admirat. Ele cuprind specii caracteristice zonei sudice, precum stejarul pufos, jugastrul, ulmul, teiul și stejarul brumariu. La baza arborilor cresc plante rare, ca laleaua pestriță, leurda, rodul pământului sau gura lupului.
Bine de știut:
Parcul Natural Comana este o rezervație unică în Europa, care include zeci de specii de plante și animale protejate de legile internaționale, este considerată a două deltă a României.
Pădurea Mănafu din comuna Izvoarele
Pădurea Mănafu este situată în partea de vest a satului Valea Bujorului din județul Giurgiu, la 36 km sud-vest de București.
Pădurea Mănafu a fost declarată rezervație forestieră în 1954 și are o suprafață de 278 ha. Pădurea este alcătuită din stejar brumăriu în amestec cu cer, garniță și salcâm plantat. Dintre arbuști sunt prezenți porumbarul, păducelul etc. Stratul ierbaceu este alcătuit din brebenei, bujor românesc. Aici au fost colonizați fazanii, iepurii și căprioarele devenind astfel un important centru cinegetic. Tot aici se află un val de pământ vechi, numit de săteni Brazdă lui Traian.
Bine de știut:
Pădurea Mănafu a fost dată în custodie Direcției Silvice Giurgiu în anul 2004.
Mănăstirea Comana din comuna Comana
Mănăstirea Comana, situată în comuna Comana din județul Giurgiu, a fost ctitorită de Vlad Țepeș în anul 1461, ca o mănăstire-cetate, care însă s-a ruinat până la finele secolului al XVI-lea.
Locul pe care a fost înălțată Mănăstirea era odinioară o insulă în mijlocul mlaștinilor, iar accesul se făcea pe o poartă aflată în nordul incintei, după ce se traversa un pod de lemn, ușor de incendiat la vreme de primejdie. Din această perioadă s-au descoperit urmele unei biserici de plan dreptunghiular care avea fundație din cărămidă iar partea superioară din bârne. Interiorul bisericii era tencuit și pictat, găsindu-se urme de vopsea roșie și albastru închis.
Odată cu biserica de lemn de aici, demolată în 1588-1589, ale cărei temelii au pierit sub clădirile laturii de sud a incintei noii mănăstiri construite de Șerban paharnicul, a dispărut, desigur, și mormântul lui Vlad Țepeș, după o dăinuire de aproape 130 de ani. Astfel că înmormântarea vestitului domn în prima biserică a mănăstirii Comana, ctitorită de el, deși este o ipoteză, rămâne totuși cea mai probabilă.
Biserica Înălțarea Domnului
Biserica “Înalțarea Domnului” din Giurgiu reprezintă una dintre cele mai frumoase lăcașuri de cult.
Datorită vechimii sale, Biserica “Înălțarea Domnului” din Giurgiu prezintă o importanță deosebită pentru municipalitate.
Biserica “Înălțarea Domnului” din Giurgiu are o arhitectură neoclasică, fiind construită după proiecte renumite, imitând structura și forma unor alte monumente de cult din țară construite în același scop – acela al cinstirii memoriei eroilor căzuți pentru patrie.
Picturile din cadrul Bisericii “Înălțarea Domnului” din Giurgiu sunt destul de vechi, dar și de o importanță artistică și religioasă deosebită, Icoanele Maicii Domnului, dar și cea care simbolizează Înălțarea Domnului spre ceruri sunt doar câteva din piesele iconografice de mare importanță.
Interiorul Bisericii “Înălțării Domnului” din Giurgiu este destul de înalt, prezentând arcade vaste, cu o structură de rezistență bine definite. Turnul Bisericii este destul de înalt, poate unul dintre cele mai înalte din întreg orașul Giurgiu.
Biserica “Înălțarea Domnului” din Giurgiu a fost construită în anul 1939, în cinstea eroilor martiri căzuți în timpul Primului Război Mondial.
În curtea Bisericii “Înălțarea Domnului” din Giurgiu turiștii pot admira Mausoleul Eroilor construit în anul 1920, în cinstea eroilor martiri români, dar și pentru cei de origine franceză, sacrificați pentru patrie în timpul Primului Război Mondial.
Muzeul Teohari Antonescu
Înființat în anul 1934, Muzeul Județean Teohari Antonescu funcționează din 1977 în clădirea fostei Prefecturi Vlașca, ea însăși monument istoric.
Muzeul din Giurgiu numără cinci secții: arheologie, etnografie, istorie, istorie memorială, restaurare-conservare.
Secția de arheologie pune în lumină aproape toate epocile: material litic din paleolitic, ceramică și idoli din neolitic, din epoca bronzului și a fierului, unelte, ceramică, podoabe, monede (13 tezaure monetare, o colecție alcătuită din 2.500 de piese din aur, argint și metal comun), arme, documente din evul mediu și din epoca modernă.
Patrimoniul secției de etnografie provine din satele stravechii zone Vlașca, peste care s-a suprapus actualul județ Giurgiu și conține 1.700 de piese.
Secția de istorie memorială, un mai vechi deziderat al muzeului, a prins contur în ultimul deceniu prin fondarea unui patrimoniu de profil și prin conceperea unor sectoare muzeale autonome.
Expoziția secției de istorie, care a fost reorganizată în anul 1977, cu ocazia Centenarului Independenței, prezintă momente importante ale războiului dintre anii 1877-1878.
În cadrul muzeului sunt expuse mărturii privind înființarea orașului Giurgiu, perioada luptelor purtate de Mihai Viteazul cu Imperiul Otoman, monumente istorice (mănăstiri,biserici, edificii laice), contribuția localnicilor la evenimentele din 1848, la Războiul de Independența din 1877-1878, precum și la Primul Război Mondial (1916-1918).
Turnul Ceasornicarului
Turnul Ceasornicarului este o construcție masivă situată în Piața Unirii din localitatea Giurgiu.
Turnul reprezintă un fost foișor de observație ce a fost ridicat de turci în anul 1700 și reconstruit în sec.VII. De aici turcii scrutau zările urmărind mișcările oștilor române. În sec. XIX s-a adăugat un mare ceasornic, care se păstrează și astăzi într-o stare bună.
Turnul are o înălțime de 22 de m și avea scopul de a servi ca post de observație în cazul atacului forțelor românești.
Turnul Ceasornicului a intrat în reconsolidare la sfârșitul anului 2005, lucrările fiind terminate în 2007. Cu această ocazie, ceasornicul a fost înlocuit cu unul nou, cel original aflându-se la muzeul de istorie Teoharie Antonescu din orașul Giurgiu.
Bine de știut:
Turnul Ceasornicarului a fost înscris în Lista monumentelor istorice.
